"Amintiri din Epoca de Aur", o bijuterie de umor
După Palme d'Or cucerit la Festivalul de Film de la Cannes, Cristian Mungiu a realizat noua sa peliculă, "Amintiri din Epoca de Aur", sub forma unor scheciuri. Este o bijuterie de umor, care dezvăluie dictatura lui Nicolae Ceauşescu în tot ce a avut ea mai absurd, scrie cotidianul elveţian Le Temps.
După Palme d'Or, să fie epoca de aur? Acum trei ani, unii au remarcat drept subtitlu ironic la "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" - minunatul film câştigător al românului Cristian Mungiu - cel de "Amintiri din Epoca de Aur", potrivit ziarului menţionat. Ideea era ca filmul să facă parte dintr-o serie consacrată ultimilor 15 ani ai regimului Ceauşescu, numiţi astfel de propaganda oficială. Cineastul s-a hotărât însă să continue proiectul printr-un film de scheciuri, asemeni unor filme italiene din anii 1950-1960.
Cristian Mungiu a scris toate scenariile şi este regizorul a două astfel de scheciuri, restul fiind încredinţate unor autori de scurt-metraje. "Legendele urbane" (povestiri mai mult sau mai puţin adevărate împărtăşite la lungile cozi pentru alimente) se pretează mai bine la forma scurtă. Ele dezvăluie sărăcia, teama şi corupţia care domneau în acest "paradis comunist", în timp ce Partidul Comunist folosea toate mijloacele pentru a se menţine la putere şi a salva aparenţele în exterior. Însă arată şi cum românii au reuşit să depăşească disperarea prin modul în care se descurcau şi prin umor. Seria de scheciuri alcătuieşte un film omogen, într-o nuanţă satirică presărată cu tonuri de absurd.
Primul scheci, intitulat "Legenda vizitei oficiale", dă tonul. În ajunul trecerii unor demnitari ai partidului, un sat este în fierbere, încercând să satisfacă exigenţele inspectorilor. La situaţiile din film, se zâmbeşte mai mult decât se râde, iar finalul este memorabil, punctat de un text ironic. Urmează apoi "Legenda fotografiei de pe prima pagina" (în timpul unei vizite a lui Valery Giscard d'Estaing, un fotograf de la Scânteia, ziarul oficial al Partidului Comunist, trebuie să retuşeze de urgenţă poza conducătorului ţării), "Legenda activistului zelos" (un tânăr membru de partid merge într-un sat înapoiat pentru a lupta împotriva analfabetismului, însă se loveşte de un cioban reticent) şi "Legenda poliţistului lacom" (înainte de Crăciun, protagonistul primeşte de la o rudă de la ţară un porc şi încearcă să-l omoare fără să afle vecinii). În povestiri transpar cultul personalităţii şi birocraţia aberantă, mediocritatea membrilor de partid şi prăpastia dintre oraş şi sat. În tot acest timp, copiii - viitorii cineaşti, născuţi între 1967 şi 1976 - observă...
Ca să nu rişte să fie obositor rămânând prea anecdotic, filmul mai are ceva. În al cincilea scheci, "Legenda vânzătorilor de aer", care spune povestea unei escrocherii cu sticle, pusă la cale de doi discipoli ai lui "Bonnie şi Clyde", tonul se schimbă imperceptibil. Mai lung (are 30 de minute, faţă de 15-20 cât au celelalte), prezintă flirtul nesigur al protagoniştilor, din care transpare amărăciunea. În sfârşit, "Legenda şoferului de găini" încheie frumos cu povestea unui alt escroc mărunt, camionagiul de 50 de ani (Vlad Ivanov, cel care face avortul ilegal din filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile"), care cedează farmecelor unei hangiţe, deturnează încărcătura din camion şi plăteşte consecinţele.
Caracterul laconic şi secvenţele lungi lasă să se vadă semnătura lui Mungiu, până la un final devastator. Filmul suferă fără îndoială din cauza acumulării care face atâtea deservicii filmelor alcătuite din scheciuri. Faţă de filmele mânioase realizate imediat după revoluţie ("Balanţa", "Prea târziu"), tonul zâmbitor şi umoristic aminteşte de comediile în stil italian şi de noul val ceh. În timpul celor două ore şi 35 de minute cât durează filmul, spectatorii regretă puţin lipsa unei evoluţii spre o apoteoză absurdă. Ultimele imagini de la un congres organizat spre gloria autoproclamatului "Geniu al Carpaţilor" dau fiori pe şira spinării!
