Alexandru Popescu îşi poartă mai departe crezul, spre Bruxelles

Alexandru Popescu, ploieşteanul temerar care, în plină iarnă, a făcut greva foamei în faţa Teatrului Naţional pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la problemele oamenilor din Pungeşti, s-a lansat într-un nou demers temerar. În urmă cu trei săptămâni, Alexandru a pornit pe jos, înspre Bruxelles, unde intenţionează să ajungă de ziua naţională a României

Ploieşteanul şi-a propus ca prin călătoria să sensibilizeze societatea civilă din ţările pe care le străbate şi să-i determine pe cât mai mulţi dintre cei întâlniţi în ţările străbătute să i se alăture, scrie grupul de suport al lui Alexandru Popescu, Sandu cum îi spun prietenii, într-un comunicat de presa remis Epoch Times.

Redăm comunicatul primit pe 22 septembrie de la grupul de suport a lui Alexandru Popescu:

În contextul în care guvernul României încearcă să impună proiecte distructive pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea oamenilor, proiecte ale căror consecinţe vor avea caracter ireversibil, Alexandru Popescu, conştiinţa şi purtătorul mesajului societăţii civile româneşti, şi-a început demersul pentru a face cunoscută situaţia din ţara noastră.

Alexandru Popescu, în vârstă de 46 de ani, anticar, colecţionar şi, aşa cum îi place să se autocaracterizeze, „ţăran agricultor”- cultivă produse organice pe un mic teren de lângă Ploieşti - a militat activ împotriva demarării proiectului companiei RMGC, de exploatare a aurului din Roşia Montană prin metoda cianurării.

În decembrie 2013, după ce s-a întors de la Pungeşti, a petrecut 22 de zile în Piaţa Universităţii, sub cerul liber, făcând greva foamei în semn de protest faţă de evenimentele înregistrate la Pungeşti în aceeaşi luna, când guvernul a instituit « starea specială de necesitate » în urma repetatelor proteste ale comunităţii locale împotriva începerii explorării şi exploatării gazelor de şist de către o companie privată străină. Timp de şase luni, comunitatea locală a fost supusă unui regim de teroare, şantierul companiei private fiind păzit zi şi noapte de jandarmeria română, plătită din bani publici, în timp ce localnicii au fost supuşi unor metode agresive de intimidare, ce amintesc de perioada comunistă. Timp de şase luni, până la încheierea primei faze a lucrărilor de explorare a gazelor de şist, localnicii au fost terorizaţi, legitimaţi chiar şi atunci când mergeau cu animalele pe câmp, iar persoanele care încercau să intre în zona respectivă sau să ajungă la şantierul unde începuse explorarea gazelor de şist, erau legitimate şi întoarse din drum. Timp de şase luni , Siliştea –Pungeşti, o zonă liniştită, unde oamenii se ocupă cu creşterea animalelor şi agricultura, a fost o zonă scoasă în afara Uniunii Europene, devenind o zonă militarizată,iar locuitorii trăind o experienţa traumatizantă. Toate aceste abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului au fost reclamate şi în rapoartele întocmite de câteva ONG-uri , cum ar fi Friends of the Earth Europe: “ Threats to human rights defenders în Pungeşti: Field visit report on the struggle of local population affected by the development by Chevron of new shale gas project without their consent”, 9 decembrie 2013 şi APADOR – CH.

În ciuda protestelor continue ale comunităţilor locale şi a faptului că, deja, mai mult de 60% din suprafaţa ţării este concesionată pentru explorarea/exploatarea gazelor de şist , guvernul a anunţat scoaterea la licitaţie a noi perimetre pentru exploatarea de hidrocarburi, 28 onshore şi alte 8 offshore, ceea ce ar avea un impact dezastruos pentru mediul, solul, apa şi sănătatea locuitorilor întregii ţări.

România este supusă asalturilor giganţilor din industria de petrol şi gaze, care , sprijiniţi de guvern, vor să îşi implementeze proiectele ce vor avea un impact catastrofal asupra întregii ţări. Alexandru vrea că, prin demersul său, să sensibilizeze opinia publică internă şi internaţională şi în privinţa pericolelor reprezentate de eventuala semnare a TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii) şi ale tratatelor similare, care nu reprezintă decât o suprimare a democraţiei şi a Constituţiilor naţionale, în favoarea marilor corporaţii. Introducerea ISDS (Soluţionarea Litigiilor dintre Investitori şi State) în acest tratat nu reprezintă altceva decât o privatizare a justiţiei şi o încălcare flagrantă a drepturilor omului.

La toate acestea se adaugă defrişările sălbatice faţă de care autorităţile nu iau nicio măsură şi care ne afectează pe fiecare dintre noi, faţă de care Alexandru Popescu , ca om de munte, îndrăgostit de natură, nu a putut să rămână indiferent şi a decis să pornească către Bruxelles, pe jos, pentru a înmâna Parlamentului European mesajul societăţii civile româneşti, mesaj cuprinzând poziţia societăţii civile române referitoare la toate aceste subiecte extrem de sensibile.

Alexandru Popescu doreşte ca, prin marşul sau către Bruxelles, să sensibilizeze societatea civilă din ţările pe care le străbate şi să-i determine pe cât mai mulţi dintre cei întâlniţi în ţările străbătute, să i se alăture. Mesajul sau, adresat locuitorilor continentului european, este acela ca fiecare cetăţean trebuie să fie conştient că proiectele care folosesc tehnologii cu impact ireversibil asupra mediului – cum ar fi fracturarea hidraulică în volum mare şi cianurarea- desfăşurate într-o ţară europeană, vor afecta, într-o formă sau alta – importuri de alimente, schimbări climatice, lipsă din ce în ce mai acută de apă în zone din Europa, intensificarea fenomenului de deşertificare, poluarea aerului şi a apei – fiecare locuitor al continentului nostru

Călătoria sa, începută pe data de 30 august la Ploieşti, va continua până pe 30 noiembrie, când este planificată ajungerea la destinaţie - Bruxelles. Alexandru va merge pe jos peste 3000 km şi va străbate câteva mari capitale europene : Budapesta – Viena – Praga – Berlin – Paris – Bruxelles. Alexandru Popescu ţine ca data înmânării mesajului său pentru Parlamentul European să coincidă cu Ziua Naţională a României, 1 Decembrie.

Pagina facebook https://www.facebook.com/alexandrupopescusingurpedrum