Accesul la tehnologia de clonare a animalelor de companie naşte o piaţă extrem de controversată
"Jack" nu era un motan oarecare, ci, timp de aproape douăzeci de ani, a fost cel mai bun prieten al lui Tammy.
El a fost sprijinul şi colacul ei de salvare atunci când părinţii şi fratele ei au murit la şase ani distanţă unul de celălalt, fiind alături de ea în momentele de necaz, când viaţa era prea grea pentru a o duce singură.
"Când îl găseşti pe 'cel ales' - unii oameni nu-l găsesc niciodată - aşa că pur şi simplu nu înţeleg", spune Tammy, pensionară din Scottsdale, Arizona, care lucrează în domeniul sănătăţii.
"Jack a fost unul dintr-un miliard. Era un gentleman perfect. Ordonat ca un ac".
Jack a trăit până la 18 ani - o viaţă lungă, după standardele pisicilor - răpus de cancer în februarie, murind în braţele lui Tammy acasă.
Dar înainte de diagnosticul de cancer al lui Jack, Tammy se hotărâse deja să îşi "cloneze" pisica iubită, în ciuda costurilor ridicate şi a incertitudinii procedurii.
"Mulţi oameni se clonează pe ei înşişi", a spus Tammy. "Ştiu că pare o prostie - eu am făcut-o pentru Jack", pe care îl castrase când era tânăr. "Merita să aibă urmaşi".
Procedura de clonare a avut loc în urmă cu doi ani, pentru 25.000 de dolari, şi a produs doi pisoi masculi aproape identici, fiecare dintre ei fiind foarte asemănător cu Jack.
Ambii pisoi s-au născut la mama lor surogat pe 14 februarie 2021 - Ziua Îndrăgostiţilor; ambii au degete în plus la fiecare lăbuţă şi aceeaşi coloratură distinctă pe care o avea Jack.
Şi amândoi adoră să înoate, să călătorească şi să poarte şosete în gură, la fel ca Jack.
Tammy şi-a numit cei doi pisoi clonaţi, OJ şi Thud, care îşi datorează existenţa progreselor înregistrate în tehnologia de clonare în ultimele trei decenii.
Costisitor şi controversat
Tammy spune că ştia că procedura nu este doar costisitoare, ci şi controversată.
Ea a primit multe mesaje pe Facebook care condamnau decizia de a-l clona pe Jack ca fiind "satanică", "nenaturală" şi neînţeleaptă pentru că se joacă de-a Dumnezeu.
Iar aceşti oameni au fost "foarte nepoliticoşi" în această privinţă, a spus Tammy. Din acest motiv, ea a cerut să nu i se folosească numele de familie în acest articol.
Cu toate acestea, Tammy susţine că majoritatea oamenilor de pe reţelele de socializare îi transmit că sunt curioşi în legătură cu clonarea şi cred că este "uimitor".
Clonarea animalelor de companie constă în realizarea unei copii genetice a unui animal de companie în viaţă sau decedat, de obicei un câine sau o pisică. Aceasta implică extragerea ADN-ului de la animalul sursă pentru a produce embrioni vii care vor fi plasaţi în interiorul unei mame surogat pentru a se dezvolta până la naştere.
Potrivit analistului de piaţă DataIntelo, clonarea animalelor de companie este o piaţă globală care se preconizează că va creşte cu 9,1% anual între 2022 şi 2030.
"Piaţa poate fi atribuită cererii tot mai mari de servicii de clonare a animalelor de companie, creşterii gradului de conştientizare cu privire la beneficiile clonării animalelor de companie şi progreselor tehnologice în domeniul clonării animalelor de companie", se arată pe site-ul companiei.
Piaţa se împarte în două tipuri - clonarea animalelor de companie decedate şi clonarea animalelor de companie vii, folosind tehnici similare.
De la naşterea controversată a lui Dolly, prima oaie clonată, în 1996, au apărut mai multe companii care culeg roadele comerciale ale clonării animalelor de companie.
Printre acestea se numără BioVenic şi Gemini Genetics din Statele Unite şi Sinogene din China. Clonarea animalelor de companie este, de asemenea, o afacere importantă în Coreea de Sud, unde costul unui câine clonat poate ajunge la 100.000 USD în unele clinici de elită.
În ultimii 20 de ani, ViaGen Pets and Equine din Texas a clonat cai, animale, câini şi pisici pentru sute de clienţi din Statele Unite.
"Cred că majoritatea clienţilor speră să recreeze acea legătură specială [cu un animal de companie decedat] - şi cu siguranţă înţeleg acest lucru", a declarat managerul serviciului pentru clienţi al ViaGen, Melain Rodriguez, care a avut multe pisici şi câini de-a lungul vieţii sale.
"Deşi îi iubeşti pe toţi, ai avut o relaţie specială cu acel [animal de companie] special care iese în evidenţă. Este atât de greu când acesta dispare", a spus Rodriguez.
În 2016, ViaGen a adus pe lume primul căţel clonat în Statele Unite: un Jack Russell terrier numit Nubia, un exemplar identic al donatorului său genetic.
Rodriguez a declarat că ViaGen a clonat în primul rând cai şi animale de fermă înainte de a se ramifica în clonarea animalelor de companie şi chiar a speciilor ameninţate sau pe cale de dispariţie.
Procedura este complicată şi costisitoare - 50.000 de dolari pentru un câine clonat la ViaGen - şi implică riscul potenţial de eşec al embrionilor şi de trăsături ereditare nedorite.
Mai multe sondaje de opinie la nivel naţional au constatat că majoritatea americanilor din grupurile de eşantionare se opun clonării din motive morale sau religioase.
Cei care se opun clonării animalelor invocă riscurile inerente pentru sănătate şi siguranţă, defectele tehnologiei în curs de dezvoltare şi lipsa de supraveghere şi reglementare din partea guvernului.
Societatea americană pentru prevenirea cruzimii faţă de animale (ASPCA) a cerut un moratoriu asupra animalelor de companie clonate.
În timpul moratoriului, o comisie multidisciplinară ar urma să evalueze cercetările şi tehnologiile de clonare existente, inclusiv reglementările privind utilizarea acestora.
"Cunoştinţele noastre actuale despre clonarea animalelor indică faptul că există probleme importante legate de bunăstare", potrivit declaraţiei de poziţie a ASPCA. "Rapoartele privind sănătatea şi starea de sănătate a animalelor mamifere produse prin clonare au indicat o varietate de probleme anatomice şi fiziologice.
"Este dificil de documentat pe deplin consecinţele clonării sau ale aplicaţiilor de bioinginerie a animalelor de companie, deoarece multe dintre aceste activităţi nu se încadrează în cadrul cercetărilor finanţate şi reglementate de autorităţile publice".
Conferinţa Episcopilor Catolici din SUA (USCCB) se opune clonării din motive morale, afirmând pe site-ul său că peste 90 la sută dintre embrionii clonaţi avortează sau se nasc morţi.
"Dolly, oaia clonată, a fost singura supravieţuitoare din 277 de încercări. Acei puţini care supravieţuiesc au probleme medicale grave."
Mulţi oameni de ştiinţă se opun clonării reproductive a oamenilor din aceste motive "dar sunt totuşi în favoarea clonării pentru cercetare", a adăugat USCCB.
Societatea Americană Anti-Vivisecţie (AAVS) a declarat că se opune clonării animalelor deoarece o consideră o potenţială ameninţare la adresa bunăstării animalelor.
Organizaţia a lansat două campanii pentru a opri clonarea animalelor şi a animalelor de companie pentru "a proteja atât animalele, cât şi oamenii de exploatarea de către companiile care încearcă să 'readucă la viaţă un animal de companie decedat'".
Opoziţia UE faţă de clonare
Opoziţia faţă de clonarea animalelor este larg răspândită şi în Uniunea Europeană. În sondajele din 2008 şi 2010, Organizaţia Europeană a Consumatorilor a constatat o opoziţie covârşitoare faţă de clonare în ţările europene.
Peste 80 la sută dintre respondenţi erau îngrijoraţi de efectele pe termen lung ale clonării asupra naturii; 58 la sută au considerat clonarea "total inacceptabilă pentru producţia de alimente" în 2008, 67 la sută în 2010, iar 69 la sută au considerat că procedura de clonare ar risca să reducă animalele la statutul de mărfuri.
În plus, 83 la sută au declarat că ar dori ca în supermarketurile europene să fie etichetate produsele alimentare derivate din descendenţi ai animalelor clonate.
Organizaţia a precizat că procedeul de clonare comercială a animalelor, inclusiv a bovinelor de carne şi de lapte, are loc în principal în Statele Unite, Canada şi Argentina, cu "o anumită frecvenţă" în Noua Zeelandă, Australia şi China.
"Pe scurt, doar Statele Unite şi Argentina au făcut o mare afacere din clonarea animalelor destinate consumului uman", a declarat pentru The Epoch Times Jaydee Hanson, director de politici pentru Centrul pentru Siguranţa Alimentară cu sediul în Statele Unite.
"Majoritatea celorlalte ţări tratează clonele ca pe un nou animal care necesită o analiză extinsă. Europa şi Canada fac acest lucru. Japonia are aprobări limitate pentru clonele destinate alimentaţiei şi impune etichetarea, ceea ce împiedică majoritatea pieţelor să comercializeze carne de clone sau de urmaşi ai acestora", a spus Hanson.
Hanson a declarat că porcul modificat genetic Gal Safe este singurul produs din carne clonat şi aprobat de FDA vândut în supermarketurile din SUA. Dar nu poţi "să mergi la supermarket şi să ştii că primeşti urmaşii unui animal clonat".
"Ceea ce vedeţi în sectorul alimentar este un declin al acestei practici", a spus el. "Animalele clonate sunt câinii, pisicile şi caii", precum şi alte câteva specii.
Sindromul urmaşilor mari
Centrul consideră că procedeul de clonare a animalelor este "în general nesigur" în absenţa unor studii pe termen lung ale FDA, a declarat Hanson.
"Ştim că există implicaţii asupra bunăstării animalelor: sindromul urmaşilor mari este o problemă uriaşă în cazul animalelor clonate. Fetuşii sunt mari şi sunt omorâţi.
"Se întâmplă, de asemenea, şi în reproducerea tradiţională. Doar că se întâmplă mai des în cazul animalelor clonate. Problema cu animalele de companie este că oamenii îşi iubesc foarte mult animalele. Este de înţeles".
Fiind o industrie comercială relativ nouă, clonarea animalelor de companie umple o nişă de piaţă în creştere, dar "nu sunt atât de mulţi oameni care pot plăti 50.000 de dolari pentru a avea o copie xerox a pisicii sau a câinelui lor", a spus dl Hanson.
Jack, jumătate siamez, avea ochi albastru intens, o blană groasă de culoare maro-negru, netedă ca de catifea, şi un deget în plus la fiecare laba piciorului din cauza unei malformaţii congenitale numită polidactilism. Îi plăcea apa, înotând în piscină cu stăpâna sa Tammy, făcând plimbări lungi cu maşina sau motocicleta şi mergând în lesă în public.
Tammy spune că a dorit să păstreze aceste trăsături plăcute ale lui Jack prin intermediul unui urmaş clonat.
În timpul unei curăţări de rutină a dinţilor la clinica veterinară în 2015, Tammy a cerut ca celulele de piele să fie prelevate din stomacul motanului şi stocate la ViaGen Pets.
În 2021, ea a decis să procedeze la procedura de clonare.
Aproximativ nouă săptămâni mai târziu, ea a primit doi pisoi clonaţi genetic la preţul unuia.
"Am izbucnit în lacrimi când i-am văzut pe micul transportor", a declarat Tammy pentru Epoch Times. "Când s-au întors să se uite la mine, mi-am pierdut cumpătul. Erau identici. Lăbuţele mari, ochii albaştri strălucitori - identici cu cei ai lui Jack. Perfect."
"Nu pot spune nimic altceva decât uimitor".
Clonarea şi percepţia publică
Rodriguez a declarat că mass-media şi Hollywood-ul perpetuează convingerea că procedura de clonare este periculoasă şi malefică.
Filmul "Jurassic Park" din 1992 a profitat de frica publicului de necunoscut, subiectul fiind folosirea unei insule fictive populate de dinozauri clonaţi, readuşi de pe calea de dispariţie. Dinozaurii s-au dezlănţuit din cauza sabotajului corporatist, provocând haos şi distrugeri atunci când sistemul a cedat.
"Multe dintre gândurile negative despre clonare au venit de la Hollywood", consideră Rodriguez. "Ei cred că aşa este. Cei mai mulţi oameni care nu înţeleg pe deplin procesul sunt cei care tind să se teamă cel mai mult de el."
Clonarea animalelor - indiferent dacă implică un cal, o vită, o oaie, un câine, o pisică sau un dihor - este diferită de reproducerea sexuală normală.
La ViaGen, procesul începe cu recoltarea de celule de la un animal donator cu ajutorul unui kit de biopsie a pielii şi trimiterea acestora la facilităţile ViaGen pentru depozitare.
Acestea vor rămâne în stază timp de săptămâni, luni, ani şi chiar decenii - în azot lichid - până când clientul este pregătit să îşi cloneze animalul de companie.
Aproximativ 85 la sută din afacerile ViaGen sunt reprezentate de clienţii care stochează pe termen lung, care depozitează celulele donatorului animalului lor de companie la un cost anual de 150 USD, a declarat Rodriguez.
Următorul pas în procesul de clonare presupune cultivarea a milioane de celule într-un mediu de laborator.
Folosind un microscop de înaltă tehnologie şi "procesul de transfer nuclear de celule somatice", tehnicianul de laborator injectează o singură celulă într-un ovul donator cu nucleul îndepărtat.
Un impuls de electricitate face ca celula să se dividă şi să crească sub forma unui embrion viu.
Mai multe ovule sunt inserate în mama surogat şi lăsate să se nască până când se naşte cel puţin o pisicuţă sau un căţeluş clonat - uneori mai multe.
În cele mai multe cazuri, puii sunt copii sănătoase şi robuste genetic ale donatorului original, a declarat Rodriguez pentru Epoch Times.
"Vedem, în cea mai mare parte, că animalele clonate trăiesc o durată de viaţă normală şi sunt la fel de sănătoase ca şi animalul original" - cu câteva avertismente, a spus ea.
Aceasta a spus că este esenţial ca doritorii să aibă aşteptări rezonabile cu privire la clonarea animalelor de companie.
De exemplu, un animal de companie clonat nu este acelaşi cu cel care a murit. Având în vedere probabilitatea unor uşoare variaţii genetice, ar putea exista diferenţe în ceea ce priveşte coloritul, comportamentul şi temperamentul.
Dacă un câine sau o pisică gazdă a murit din cauza unei boli moştenite, acea boală se poate transmite la urmaşii clonaţi.
Mediul înconjurător joacă un rol semnificativ în modul în care un animal de companie clonat acţionează şi reacţionează. Şi, uneori, proprietarul animalului de companie este cel diferit.
Deşi timpul vindecă adesea rana emoţională a pierderii unui animal de companie, oamenii se schimbă cu timpul, a spus Rodriguez.
Aceştia pot simţi şi se pot comporta diferit în timp ce interacţionează cu o copie genetică a unui animal de companie iubit care a murit cu ani în urmă, ceea ce poate influenţa personalitatea animalului de companie.
Cu toate acestea, ea a spus că nu există o cifră limită pentru clonarea unui animal de companie pentru a reînvia acea legătură nepreţuită.
"Este o decizie foarte personală şi nu este pentru toată lumea. Este un lucru mai bun decât să mergi la crescător şi să iei un alt câine cu aceiaşi părinţi."
Rodriguez a recunoscut că există unii criticii care consideră că această clonare a animalelor de companie este "nenaturală" şi chiar imorală, în ciuda faptului că procesul este similar fertilizării in vitro (FIV) în planificarea familială obişnuită în prezent.
Tehnologia pare chiar mai promiţătoare cu privire la clonarea speciilor ameninţate sau pe cale de dispariţie.
Folosind instrumente şi tehnologie de clonare, ViaGen a decis recent să aducă pe lume primele clone de dihor cu picioare negre şi ale calului Przewalski, pe cale de dispariţie.
"Consider că tehnologia de clonare poate ajuta la susţinerea speciilor pe cale de dispariţie", a declarat Rodriguez.
Plătiţi pentru a păstra vie legătura emoţională
Rodriguez a declarat că principalul motiv pentru clonarea unui animal de companie este dorinţa de a recrea legătura de "familie" care a existat cu un câine sau o pisică decedată.
Este un mod de a alina durerea care vine odată cu moartea animalului. Pentru mulţi proprietari de animale de companie, costul nu reprezintă adesea o problemă.
"Cred că este vorba de acea relaţie specială - acea legătură specială pe care au avut-o cu animalul lor de companie. De obicei auzim că au avut mulţi câini, dar niciunul nu seamănă cu acel câine, şi nu îşi pot imagina viaţa fără acel câine."
Înainte ca procedeul de clonare să devină o opţiune, Tammy a spus că Jack a fost mândria şi încântarea ei, o pisică vagaboandă abandonată "pe care cineva a aruncat-o pentru că avea degete în plus".
"Era absolut uluitor din toate punctele de vedere", a spus Tammy, iar clonarea părea cea mai bună şi singura opţiune pentru a-i continua moştenirea genetică.
Jack a petrecut doi ani jucându-se cu "fiii" săi clonaţi înainte de a muri.
"I-a mirosit faţă în faţa" când s-au întâlnit pentru prima dată în 2021 şi "a început imediat să îi îngrijească. I-a acceptat - i-a iubit profund", a spus Tammy.
"Dormeau cu toţii împreună. Aveau grijă unul de celălalt. Dacă oamenii ar putea fi atât de buni unii cu alţii...".
Tammy a spus că ştie că OJ şi Thud sunt doar asemănările lui Jack ca indivizi.
"Suntem un amalgam de experienţe proprii ca indivizi, aşa că nu vor fi exact la fel. Dar au în comun multe lucruri ciudate, cum ar fi căratul şosetelor - lui Jack îi plăceau şosetele -, frământatul pe lucruri, cântatul pentru 'stăpânii' lor, [şi] lucruri ciudate pe care Jack le iubea: maşini, muzică. Acesta a fost un lucru important".
Moştenirea durabilă
Când Jack a murit, Tammy nu l-a incinerat, ci l-a îngropat în curtea ei din spate. "I-am cumpărat un sicriu şi toate cele", a spus ea.
"Era ca un membru de familie pentru mine", a spus Tammy. "Ştiu că era un animăluţ de 17 kilograme, dar pentru mine a fost cel mai bun prieten. A fost cel mai bun".
