16 ani de protest în faţa Ambasadei Chinei din Bucureşti. Practicanţii Falun Gong din România nu renunţă
alte articole
Ca în fiecare dintre ultimii 16 ani, practicanţii Falun Gong din România s-au reunit joi, în faţa Ambasadei Chinei din Bucureşti, pentru a comemora 18 ani de când regimul comunist de la Beijing a lansat o campanie brutală de persecuţie împotriva comunităţii lor.
Ţinând în mâini fotografii cu chipurile unora dintre colegii lor ucişi de autorităţi în China, participanţii la eveniment au comemorat memoria celor căzuţi victime persecuţiei declanşate pe 20 iulie 1999 de către preşedinte chinez Jiang Zemin împotriva Falun Gong.
"Partidul Comunist Chinez a adus suferinţă şi durere în atâtea familii chineze. Oameni paşnici, oameni foarte buni care voiau doar să practice nişte exerciţii fizice, care voiau să îşi îmbunătăţească sănătatea şi nivelul moral, peste noapte efectiv, pe 20 iulie 1999, s-au trezit răpiţi din casele lor şi arestaţi", a explicat o participantă la apelul paşnic.
Participanţii la eveniment au ţinut momente de reculegere, aprinzând lumânări pe marginea trotuarului şi au efectuat exerciţiile şcolii spirituale.
Sprijiniţi de guvern, peste noapte ajung inamicul public numărul unu al Partidului
Cândva, exerciţiile de qigong ce au putut fi observate în faţa ambasadei erau practicate de zeci de milioane de oameni în China. Pretutindeni în parcuri, de-a lungul şi de-a latul Chinei, putea fi auzită muzica serenă asociată exerciţiilor Dafa.
Falun Gong a început să fie predată în 1992, iar 7 ani mai târziu, între 70 şi 100 de milioane de persoane îmbrăţişaseră practica conform estimărilor autorităţilor chineze. Acest număr a fost considerat periculos de mare de către preşedintele de atunci, Jiang Zemin. Nemulţumit că numărul celor ce aderaseră la principiile Falun Gong era mai mare decât al celor ce aveau carnet roşu de partid, Jiang Zemin a dat ordinul ca grupul spiritual să fie eradicat.
A urmat teroarea, rememorează practicanţii. Conform mărturiilor consemnate inclusiv de organizaţii precum Human Rights Watch, începând din noaptea de 20 iulie 1999, oamenii s-au trezit smulşi din casele lor şi aruncaţi în închisori, lagăre de muncă, centre de spălare pe creier. Totul pentru a-i forţa să declare din nou loialitate Partidului şi să renunţe la practica lor, considerată până atunci benefică de către stat.
M-au adus aici 18 ani. 18 ani de când conducerea din China, mai precis Partidul Comunist Chinez a decis să îşi persecute populaţia şi când zic populaţia, nu mă refer neapărat la orice om, ci la orice persoană care îndrăznea să considere că există ceva mai presus de Partidul Comunist Chinez. Asta înseamnă creştin, tibetan, uigur, budist (...).
În mod specific, cei mai mulţi oameni care sunt supuşi acestei persecuţii sunt practicanţii Falun Gong. Falun Gong este un sport care are un cod moral ce constă în Adevăr, Bunătate şi Tolerantă şi cinci exerciţii fizice. Acesta a fost foarte popularizat în China, a fost foarte lăudat de Partidul Comunist până în 1999 când, numărându-i pe practicanţi şi observând că au ajuns să fie o masă de oameni mai mare decât cea din Partidul Comunist, ce crede în ceva diferit de doctrina comunistă, a decis să îi elimine.", a explicat un practicant Falun Gong.
La începerea campaniei de persecuţie, dictatorul comunist se aştepta ca în 3 luni practica să fie rasă de pe suprafaţa Chinei. Uimitor pentru Partid, lucrurile nu s-au întâmplat aşa, astfel că spre îngrijorarea oficialilor care începuseră deja să omoare oameni, o mare parte dintre practicanţii chinezi nu s-au lăsat copleşiţi de teroarea instaurată de Partidul comunist, rezistând paşnic.
Cum, la începutul anului 2000, centrele de detenţie au ajuns suprapopulate cu milioane de oameni sănătoşi, prizonierii de conştiinţă au fost transformaţi într-o uriaşă bancă vie de organe, fiind ucişi la comandă atunci când pe piaţa neagră de organe a Chinei există o cerere de organe pentru transplant.
În China spitalele de transplant cu mii de paturi au apărut unul după altul, numărând sute în prezent. Între timp, deţinuţilor de conştiinţă închişi în condiţii inumane în lagăre de muncă, bătuţi, torturaţi şi puşi la muncă silnică, li se făceau analize laborioase de sânge: erau luaţi în evidenţă pentru sacrificare. Iar numărul celor omorâţi în cadrul operaţiilor de transplant este mare. Conform unui raport publicat recent de fostul secretar canadian de stat pentru Asia-Pacific, David Kilgour, de cunoscutul avocat pentru drepturile omului, David Matas şi de jurnalistul Ethan Gutmann, limita inferioară a capacităţii sistemului de transplant din China este de 60.000-100.000 transplanturi anual.
Informaţiile despre măcelul ce are loc în China au devenit deja de notorietate internaţională. În urma campaniilor de conştientizare derulate de practicanţi, de activiştii pentru drepturile omului, de organizaţii din societatea civilă, mai multe ţări ale lumii printre care Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia şi-au modificat legislaţia din domeniul transplanturilor, pentru a stăvili fenomenul turismului de transplant în China. Potrivit practicanţilor prezenţi la protest, României i-ar face cinste să se poziţioneze şi ea printre ţările care-şi modifică legislaţia astfel încât să descurajeze turismul cetăţenilor săi în scop de transplant.
"Aş dori să le transmit autorităţilor române că ar putea să fie mai deschise la aceste lucruri care se întâmplă în China, care ne privesc pe toţi, la fel cum sunt şi autorităţile din multe alte ţări europene care au adoptat sau sunt pe cale să adopte o serie de legi care să ajute la eradicarea acestui flagel al recoltărilor forţate din China prin limitarea turismului, călătoriilor cetăţenilor lor în China pentru a face transplant de organe.", a declarat o protestatară.
"Autorităţile din România au aflat despre ce se întâmplă, inclusiv membrii Guvernului au aflat, îşi dau seama că nu este în regulă, comunitatea medicilor a aflat. Chiar două cărţi au fost traduse în limbă română, în mod specific Recoltarea Sângeroasă şi Organele Statului, şi pas cu pas începe şi România să ia o poziţie. Cea mai bună soluţie pe care poate să o ia, din punctul meu de vedere, să introducă la nivel de lege că niciun cetăţean să nu poată să călătorească în China pentru un transplant de organ dacă nu poate să dovedească proveninenţa acestuia, asta ar fi un pas foarte mare dacă s-ar face acest lucru.", a adăugat un alt practicant.
Reamintim că reacţiile faţă de recoltarea forţată de organe din China nu au fost doar la nivel naţional şi ci şi nivel de Uniune Europeană, Parlamentul European adoptând în decembrie 2013 o Rezoluţie prin care autorităţile de la Beijing sunt chemate să "pună capăt imediat practicii de recoltare de organe de la deţinuţi politic." Congresul American a acţionat asemănător, adoptând mai multe rezoluţii legate de recoltarea de organe, ultima fiind Rezoluţia 343
Aproape concomitent cu rezoluţia 343 a Congresului Statelor Unite ale Americii, peste jumătate dintre membrii Parlamentului European au semnat DeclaraţiaWD48, cerând legislativului UE demararea unei anchete independente privind recoltarea de organe ce are încă loc în China şi punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea de organe în China, menţionată mai sus.
Cu toate acesta, în China oamenii sunt încă sunt ucişi pentru credinţa lor. Iar până când această atrocitate nu încetează, este nevoie ca vocile celor conştienţi să se ridice şi să transmită Partidului Comunist Chinez mesajul că măcelul practicanţilor Falun Gong trebuie să înceteze, au transmis participanţii la apelul paşnic din faţa ambasadei.
Mai multe informaţii despre genocidul împotriva Falun Gong pot fi accesate aici
