15 ani de persecuţie şi un magnat 'filantrop'

"Puterea politică se naşte din ţeava puştii" afirma Mao la începuturile comunismului în Asia, neuitând să menţioneze că toate puştile sunt la Partidul Comunist. O jumătate de veac mai târziu, urmaşii şi admiratorii doctrinei celui care se face vinovat de moartea a peste 100 de milioane de chinezi - numărul estimat al victimelor foametei generate de Marele Salt Înainte, a genocidului comunist şi Revoluţiei Culturale - au constatat că puterea născută din ţeava puştii şi hrănită cu sânge nu se poate menţine fără controlul mass-media, manipulare şi strategii bolnave de PR.

Astfel, grăsuţul dictator coreean Kim Jong Un ş-i l-a luat pe lângă casă pe Dennis Rodman, fostul star MBA. Rodman povesteşte cui vrea să-l asculte cum că nord-coreenii au staţiuni frumoase iar tânărul Jong Un, despre care Asahi Shimbun zice ca şi-a aruncat unchiul la câini pentru a fi mâncat de viu, este un tip binevoitor şi drăguţ.

Se poate, însă nu şi pentru milioanele de oameni aruncaţi în lagăre de muncă, torturaţi, înfometaţi.

Apoi China, patronul mizeriei de mai sus, capo di tutti capi ai comunismului asiatic. Ultimul mare bastion al comunismului pe glob, are şi ea fantoşele sale de presă, în care se pompează sume imense din bani. Nu ai lor, ai noştri. Una din cele mai mediatizate marionete ale regimului este Chen Guangbiao, aşa numitul milionar-filantrop, magnatul care la începutul lui 2014, anunţa că va cumpăra New York Times.

Scamatoria de PR foarte bine gândită. Ştirea fost atât de senzaţională încât a fost preluată de toată lumea. Atâta doar că New York Times nu era de vânzare, proprietarii publicaţiei dezminţind că au vreo intenţie să vândă "filantropului" chinez sau altcuiva. Chinezul nici măcar nu a întrebat dacă este de vânzare. De ce? Pentru că, evident, nu asta era intenţia sa.

Celebrul cotidian a rămas cum era, dar pe tema 'excentricului' Guangbiao au curs valuri de cerneală şi pachete de biţi. De ce? Pentru că asta era adevărata intenţie a magnatului-scamator.

Nu a trecut multă vreme şi Guangbiao a revenit în trombă în atenţia presei. Pe 25 iunie, 'filantropul' a dat o masă gratis pentru 5000 de New Yorkezi săraci, desigur, totul cu o un tam-tam mediatic nemaivăzut. Conform Medifax, Chen a făcut reclamă evenimentului pe câte o pagină întreagă din New York Times şi Wall Street Journal, cerându-le celor interesaţi de masa gratis să se înscrie printr-un e-mail.

Îşi putea face oare China comunistă vreun PR mai eficace decât să arate lumii cum un fiu al Partidului îi hrăneşte pe new yorkezii pauperizaţi de "sălbaticul capitalism''?

Mă opresc puţin pentru a pune două întrebări, care s-ar impune aici. Una, firească. Dacă este atât de filantrop, de ce nu i-ar hrăni pe compatrioţii săi chinezi, la fel de înfometaţi, sau poate chiar mai mult. A doua - cât de jignitor poate să fie pentru SUA, să ai un magnat chinez care face asta, folosindu-se de banii, pe care, până la urmă i-a obţinut din Occident, cu ajutorul "globalizării" setate chiar de politicieni occidentali, suficient de corupţi pentru a-şi vinde ţara şi poporul?

Una la mână - trecem peste faptul că Guangbiao, un tip îmbogăţit în urma unei invenţii constând într-un aparat care ar detecta bolile folosind principiile medicinei tradiţionale, aparat despre care internauţii chinezi afirma că este "o înşelătorie", face orice pentru ca să se vorbească şi să scrie despre el. Dansează pe maşini, cântă, a construit un zid din bani lângă care 's-a lăsat' fotografiat şi face apel la bogaţii lumii sa îl sprijine în actele lui de 'caritate'.

Dar ce înseamnă caritate pentru Guangbiao, în afară de a îi hrăni pe săracii din New York în timp ce în atâtea locuri din lume, inclusiv în ţara vecinului Jong Un cel grăsuţ, ţipă de foame mult mai mulţi nefericiţi, pe care i-ai putea hrăni cu mult mai puţini bani?

Publicaţiile care au mediatizat ştirea despre masa oferită cu generozitate de Guangbiao nu au uitat să menţioneze că unul dintre cele mai controversate (şi bineînţeles mediatizate) acte de 'caritate' ale 'filantropului' a fost promisiunea de a finanţa, în 2014, operaţiile estetice pentru o mamă şi fiica sa care, chipurile, ar fi fost două practicante Falun Gong ce s-ar fi autoincendiat în Piaţa Tiananmen.

O poveste ciudată, cu cântec.

Cei care cunosc istoria contemporană a Chinei ştiu deja că pentru regimul de la Beijing nu există secret mai bine păzit decât persecuţia dusă împotriva Falun Gong. Cine ar persecuta oameni care fac exerciţii? De ce ar păstra tăcerea despre ele? Apoi, dacă îi persecută, de ce menţionează asta Guangbiao?

Falun Gong este o practică spirituală ce a început să fie predată în China în 1992, ajungând în câţiva ani să fie îmbrăţişată de peste 70 de milioane de chinezi. Propune exerciţii, care - nonviolente - seamănă mult cu artele marţiale, dar - mai important - un cod moral.

În societatea coruptă a Chinei anilor '90, popularitatea unei mişcări care propunea reîntoarcerea la valorile morale tradiţionale a uimit oamenii. Fără organizare, fără ierarhii, exerciţii predate gratuit - Falun Gong a devenit în scurt timp subiectul de discuţie de pe buzele tuturor chinezilor. Partidul cădea în derizoriu, iar acest lucru nu putea fi lăsat să continue.

Aşa că pe 20 iulie 1999 liderul de moment a ordonat eradicarea mişcării. Pe atunci, Jiang Zemin îşi propunea distrugerea completă a practicii, folosind tortura, teroare, calomnii în presă, orice alte mijloace la îndemâna celui mai sinistru regim politic cunoscut vreodată.

Pentru a pune în aplicare acest plan, porpaganda de Partid a înscenat aşa-numitul incident de auto-incendiere din Tiananmen. În incident, persoane care se identificau ca fiind practicanţi Falug Gong au regizat o scenă, în Piaţa Tiananmen din Beijing, în care se stropesc cu benzină şi îşi dau chipurile foc.

Incidentul este plin de semne de întrebare, de la autorii peliculei, necunoscuţi până în momentul de faţă, actorii printre care erau militari, până la extinctoarele de flăcări apărute din senin în mijlocul unei pieţe imense (puteţi urmări documentare pe această temă la http://www.youtube.com/watch?v=zFbPwemjf_Q şi http://www.youtube.com/watch?v=ShMB2X8atSA).

Perioada respectivă - 2001 - era marcată de sute de cazuri de morţi suspecte ale practicanţilor arestaţi. Pentru multe dintre acestea, motivul oferit de regim era că practicanţii s-au "sinucis" în arestul poliţiei. Numeroasele controverse legate de incident, precum şi graba cu care regimul comunist s-a grăbit să-l publice, folosindu-se de material pentru a demonstra că aderenţii Falun Gong se "sinucid", a convins numeroşi analişti că materialul era doar o înscenare a regimului care încerca astfel să îşi motiveze crimele.

Aşa stând lucrurile, se pune întrebarea de ce ar susţine un mare 'filantrop" că vrea să suporte costul operaţiilor estetice pentru 'practicantele' Falun Gong, care de, fapt, NU şi-au dat foc? Şi de ce este reamintită acum 'bunătatea' 'filantropului' chinez? Şi de ce la New York?

Pentru că pe 20 iulie, când se împlinesc 15 ani de la începutul persecuţiei, mii de lumânări au strălucit în Central Park şi în faţa consulatului chinez din New York. Pe 20 iulie, zeci de milioane de practicanţi din întreaga lume au comemorat victimele persecuţiei pornite de Jiang Zemin, persecuţie care continuă şi acum, iar New York-ul, considerat oraş emblematic al lumii, găzduieşte una din cele mai numeroase comunităţi Falun Gong.

Nu este de mirare că PCC-ul încearcă din nou, cum a făcut-o ani de zile prin manipulări de presă să încerce să denigreze practica, care nu numai că n-a dispărut din China ci s-a extins în toată lumea, fiind îmbrăţişată de peste 100 de milioane de oameni din 80 de ţări.

Luptele pentru putere în Partidul Comunist

Deşi Partidul Comunist a reuşit să zdrobească orice grup dizident în scurta sa istorie, campania împotriva Falun Gong, pornită de Jiang Zemin în 1999, s-a dovedit, 15 ani mai târziu, un eşec. Partidul s-a lovit de un zid pe care nu îl prevăzuse: credinţa de neclintit a practicanţilor Falun Gong în principiile ce ghidează practica lor: Adevăr, Compasiune, Toleranţă.

De-a lungul celor 15 ani de campanie de persecuţie, conducerea Partidului Comunist Chinez a devenit tot mai scindată în problema Falun Gong. Cei care nu au participat direct la crimele respective (strânşi în jurul fostului preşedinte Hu Jintao şi fostului premier Wen Jiabao) doresc oprirea persecuţiei pentru a opri ruina totală, însă cei pătaţi (notabil Bo Xilai şi ţarul Securităţii statului, Zhou Yongkang, strânşi în jurul fostului preşedinte Jiang Zemin) nu o pot opri, pentru că vor fi traşi la răspundere.

Condamnarea lui Bo Xilai, recenta arestare la domiciliu a fostului ţar al securităţii, Zhou Yongkang, condamnarea la moarte a magnatului Liu Han, unul dintre cei mai bogaţi şi mai puternici oameni din China şi prieten cu Yonkgkang nu sunt o "nobilă" luptă dusă de PCC împotriva corupţiei endemice din sânul propriului partid ci consecinţele unei lupte pe viaţă şi pe moarte între cele două facţiuni.

În timp ce în China oficiali PCC se sfâşie între ei, în afara ţării PR-ul încearcă să prezinte imaginea unui partid care se curăţă de uscături. Tabloul Chinei "progresiste" este completat, la 20 iulie, şi de magnatul filantrop care până să plătească operaţiile estetice ale "practicantelor Falun Gong" dă mese pentru săracii din New York.