Memorialul de la Sighet

Memorialul Victimelor şi Represiunii Comuniste de la Sighet
Memorialul Victimelor şi Represiunii Comuniste de la Sighet (Epoch Times România)

La Sighetu Marmaţiei a fost una dintre cele mai cumplite închisori comuniste, unde au fost ucişi sau au murit din pricina condiţiilor ori pur si simplu de inimă rea unii dintre cei mai iluştri exponenţi ai României interbelice. Printre aceştia s-au aflat Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, care au fost aruncaţi în Cimitirul Săracilor, de la marginea oraşului.

Încă se mai încearcă identificarea osemintelor celor doi şi ale altora, dar deocamdată rezultatele sunt incerte. Oricum, acest cimitir este de mult un loc de reculegere pentru cei ce trec pe acolo, unii dintre ei fiind foarte tineri.

În anul 1993, Ana Blandiana a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect prin care se solicita ca pe locul cumplitei închisori să fie creat Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei, ceea ce s-a întâmplat în 1994, când CE l-a luat sub egida sa. Memorialul a fost declarat ”ansamblu de interes naţional”, printr-o lege specială.

În octombrie 1998, Memorialul de la Sighet a fost nominalizat de CE printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

De mai mulţi ani, în acest memorial au loc cursurile Şcolii de Vară de la Sighet, unde liceenii, selecţionaţi, îşi prezintă lucrările cu privire la perioada comunistă şi se întâlnesc cu foşti deţinuţi politici, disidenţi şi cercetători, români şi străini, aşadar documentându-se din sursele cele mai de încredere. Anul acesta, Şcoala de Vară va ajunge la a XVI-a ediţie.

Memorialul de la Sighet este un drum spre dreptate. ”Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie”, a spus Ana Blandiana, preşedinta Fundaţiei Academia Civică, şi această frază a fost inscripţionată în Memorial. În treacăt fie spus, aceste cuvinte cu un miez deosebit au intrat şi în ”folclor”, reluate în diferite împrejurări, fără a se mai menţiona şi numele adevăratei lor autoare.

Coautor al proiectului Memorialului de la Sighet este scriitorul Romulus Rusan, care este şi director ştiinţific al Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului (CISC). Director organizatoric al CISC este prof. dr. Ioana Boca.

Numeroase personalităţi au elogiat, cu diferite prilejuri, întemeierea Memorialului de la Sighet şi unicitatea Şcolii de Vară de aici. Astfel, Marianne Birthler, directorul Oficiului pentru Studierea Documentelor STASI a declarat: ”Urmăresc cu mult interes lucrările Şcolii de Vară. Este un merit ieşit din comun să aduni 100 de elevi performanţi în fiecare an şi le deschizi ochii asupra unei istorii dificile, cum este cea a Europei în timpul Războiului Rece. Mai ales când iniţiativa vine din partea unor scriitori şi artişti, a unor martori ai vremii; şi când printre vorbitori se numără şi personalităţi ca Thomas Blanton, Stephane Courtois şi Denis Deletant, care aduc viziunea lor de istorici veniţi din afara României”.

La rândul său, în prima lui vizită la Memorialul de la Sighet, Andrei Pleşu a spus: ”Sunt foarte impresionat. E nu numai un efort uriaş, dar este o reuşită muzeografică, şi este o reuşită a tenacităţii câtorva oameni care, în condiţii nu întotdeauna încurajatoare, au înţeles să ducă până la capăt proiectul. Mă gândesc întâi, fireşte, la Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Faptul că în România aşa de pestriţă şi de tulbure, în care trăim, câţiva inşi au pus pe picioare aşa ceva arată că mai putem spera într-o formă de continuitate a memoriei care ne lipseşte, care ne lipsea, şi care acum are o şansă să se consolideze”.

Iată ce spunea şi Cătălina Matei, din Bucureşti, pe când era elevă a Şcolii de Vară: ”La Memorialul de la Sighet iei parte la o sfântă înmormântare. Se îngroapă uneltele însângerate ale comunismului, se plâng victimele date trupului ţării. Capul se pleacă, pumnul e strâns – dorind dreptate, auzul se ascute, iar durerea se vrea răzbunată. Aici, memoria capătă valori justiţiare, iar corpul dobândeşte o coloană vertebrală dreaptă. Conştiinţa naţională se naşte împreună cu dorinţa de a face bine”.

Sediul Muzeului din Sighet se află pe str. Corneliu Coposu nr. 4 şi cuprinde 50 de săli de expunere, ilustrând rezistenţa la comunism şi represiunea comunistă în România, Spaţiul de Reculegere şi Rugăciune şi grupul statuar ”Cortegiul Sacrificaţilor”. Tot de Muzeu aparţine şi Cimitirul Săracilor, care are forma unui monument peisagistic şi este dedicat memoriei morţilor din închisoarea Sighet în perioada 1950-1955, la 2,5 km, pe şoseaua spre Satu Mare.

Cine trece prin Memorial şi prin Cimitirul Săracilor face nu doar un gest de pioşenie în memoria martirilor anticomunişti ci, în plus, învaţă şi câteva lecţii fundamentale ale istoriei recente.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Cultură