Zahărul ar putea agrava afecţiunile intestinale cauzate de antibiotice
alte articole

Consumul de zahăr în timpul tratamentului cu antibiotice ar putea duce la rezultate mai slabe în cazul pacienţilor cu cancer.
Un studiu recent a asociat consumul ridicat de zahăr în timpul tratamentului cu antibiotice cu efeccte negative ale microbiomului la pacienţii spitalizaţi cu cancer al sângelui. Cercetătorii afirmă că shake-urile nutritive cu conţinut ridicat de zahăr şi băuturile sportive, care sunt recomandate frecvent persoanelor care au suferit un transplant, par să fie cele mai problematice.
Antibioticele pot salva vieţi, dar pot distruge şi bacteriile benefice din intestin, lăsând microbiomul vulnerabil la microbii dăunători, o perturbare cunoscută sub numele de disbioză.
La persoanele cu forme de cancer al sângelui, precum leucemia, limfomul şi mielomul multiplu, cercetările clinice anterioare au asociat perturbarea microbiotei intestinale cu rate de mortalitate mai ridicate, infecţii severe şi o eficacitate redusă a tratamentului.
„Pe măsură ce aflăm cum efectele colaterale ale antibioticelor asupra microbiomului sunt legate de probleme de sănătate pe termen lung, este important să identificăm factorii care limitează aceste riscuri neintenţionate pentru sănătate”, a spus într-o declaraţie Jonas Schluter, coautor principal al studiului şi profesor asistent la Departamentul de Microbiologie al NYU Langone.
Efectul zahărului asupra microbiomului
Studiul, publicat recent în revista Nature, a urmărit 173 de pacienţi spitalizaţi cu forme de cancer al sângelui şi ceea ce au consumat în cadrul a 9.419 de mese, măsurând modul în care s-au modificat bacteriile lor intestinale. Cercetătorii au ales acest grup deoarece aceşti pacienţi primesc adesea antibiotice, iar dieta lor poate fi monitorizată îndeaproape în spital.
Pentru fiecare 100 de grame de zahăr consumate de un pacient în timpul tratamentului cu antibiotice, diversitatea bacteriilor benefice scădea cu încă 21%. Ca referinţă, majoritatea băuturilor răcoritoare de marcă, de 0, 032 de mililitri conţin aproximativ 100 de grame de zahăr.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că dietele bogate în zahăr, combinate cu antibioticele, au fost asociate cu o creştere a numărului bacteriilor Enterococcus faecium, o bacterie în mod normal inofensivă care trăieşte în intestinul uman.
Cu toate acestea, aceasta a apărut ca o cauză majoră a infecţiilor multirezistente, în special la pacienţii aflaţi în stare critică sau cu sistemul imunitar compromis. Un aspect important pentru pacienţii cu cancer de sânge este faptul că creşterea acestei bacterii este asociată cu rezultate mai slabe după transplanturile de măduvă osoasă.
Dr. Kostas Sideridis, gastroenterolog certificat din Syosset, New York, care nu a participat la studiu, a calificat descoperirile drept „uimitoare” şi a afirmat că acestea ar putea ajuta pacienţii vulnerabili la infecţii multirezistente.
Nu toate tipurile de zahăr s-au dovedit la fel de dăunătoare. Zaharurile adăugate, precum zahărul obişnuit de masă, au contribuit în mod semnificativ la pierderea diversităţii bacteriene, spre deosebire de zaharurile naturale prezente în fructe şi lapte. Autorii au menţionat că băuturile sportive şi shake-urile nutritive cu zaharuri adăugate sunt recomandate frecvent persoanelor care au suferit un transplant de măduvă osoasă.
Experimentele pe şoareci indică aceeaşi tendinţă
Experimentele efectuate pe şoareci au oferit dovezi suplimentare în sprijinul concluziilor studiului. La şoarecii cărora li s-a administrat antibioticul biapenem şi o dietă bogată în zahăr, populaţiile de Enterococcus au crescut de 16 ori până în a treia zi şi de 33 de ori până în a şasea zi. Şoarecii hrăniţi cu aceeaşi dietă bogată în zahăr, dar fără antibiotice, nu au prezentat un astfel de efect. Cu alte cuvinte, zahărul în sine nu era problema; combinaţia era.
Studiul nu stabileşte exact cum contribuie zahărul la aceste schimbări. Al doilea autor al studiului, William Jogia, doctorand în laboratorul lui Schluter, a declarat într-o declaraţie că efectul se datorează „probabil” bacteriilor dăunătoare care supravieţuiesc antibioticelor şi beneficiază apoi de „zaharurile din alimentaţie pe care le pot folosi pentru a se înmulţi”.
Nu s-a stabilit încă dacă zahărul slăbeşte bacteriile concurente sau are un alt efect care ar determina creşterea numărului de Enterococcus, a spus el.
O problemă întâlnită frecvent de medici
Perturbarea microbiomului intestinal cauzată de antibiotice este „gravă şi frecventă”, a declarat Sideridis pentru The Epoch Times. „Observăm acest lucru aproape zilnic când pacienţii sunt trataţi cu antibiotice din alte motive — microbiomul intestinal este întotdeauna afectat.”
Un exemplu care i-a venit în minte a fost infecţia cu Clostridium difficile (C. difficile). Când antibioticele distrug o mare parte din comunitatea bacteriană intestinală, a spus el, C. difficile poate prelua controlul, iar infecţia poate fi greu de tratat. (C. difficile nu a fost examinat în acest studiu.)
„Costul acestor medicamente şi costul total al tratamentului sunt astronomice”, a precizat el.
Cea mai consacrată metodă de a preveni perturbarea microbiomului intestinal este administrarea de probiotice pacienţilor, care, „sperăm”, îi vor proteja de efectele negative asociate tratamentului cu antibiotice, a spus Sideridis. Acestea pot proveni din surse precum varza fermentată, iaurtul sau suplimentele probiotice cu diferite tulpini de bacterii.
Sunt necesare studii clinice pentru a verifica dacă modificările pe termen scurt ale dietei îmbunătăţesc rezultatele pacienţilor, a declarat coautorul principal Jonathan Peled de la Memorial Sloan Kettering Cancer Center într-o declaraţie.
Deşi acest studiu a abordat această întrebare, eşantionul a fost de dimensiuni reduse, astfel încât sunt necesare studii suplimentare şi mai ample pentru a verifica rezultatul.
Studiul a împărţit pacienţii în două grupuri de câte 86: unul care a consumat o cantitate de zahăr peste valoarea medie şi unul care a consumat o cantitate sub aceasta. Cercetătorii i-au comparat cu pacienţii care nu luau antibiotice şi i-au monitorizat de la şapte zile înainte de a primi un transplant de măduvă osoasă până la 12 zile după, pentru a vedea dacă cantitatea de zahăr le-a afectat recuperarea.
Grupul cu un consum de zahăr peste medie a prezentat o rată de mortalitate cu 12% mai mare, în timp ce grupul cu un consum de zahăr sub medie a prezentat o rată de mortalitate cu 7% mai mare. Autorii studiului au afirmat că ratele erau suficient de similare încât nu au putut demonstra că un consum mai mare de zahăr a dus efectiv la o mortalitate mai ridicată.
Până la realizarea unor studii suplimentare, mesajul cercetătorilor este unul de prudenţă. Rezultatele sugerează că dieta ar putea fi o modalitate de a limita efectele negative ale antibioticelor, dar nu demonstrează încă faptul că reducerea consumului de zahăr îmbunătăţeşte rezultatele.