Mierea ar putea combate bacteriile mai eficient decât unele antibiotice. Ce arată studiile
alte articole
Mierea este un aliment dulce şi un remediu pe care ni l-a dăruit natura. Istoria utilizării ei în scopuri medicinale se întinde pe o perioadă de 8.000 de ani. Uneori, efectele terapeutice ale mierii le depăşesc chiar şi pe cele ale medicamentelor, în special datorită proprietăţilor antibacteriene şi antivirale remarcabile.
Proprietăţile antibacteriene ale mierii sunt superioare celor ale antibioticelor
„Bacteriile învaţă rapid cum să contracareze efectele antibioticelor, dar nu dezvoltă rezistenţă la miere”, a declarat Nural Cokcetin, cercetător la Institutul Australian de Microbiologie şi Infecţii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii de Tehnologie din Sydney, într-un interviu acordat publicaţiei The Epoch Times.
Mierea este folosită de mii de ani pentru tratarea problemelor cutanate şi a infecţiilor plăgilor. De exemplu, grecii şi egiptenii antici aplicau miere local pe piele pentru a trata plăgile şi arsurile. Eficacitatea mierii în tratarea plăgilor şi a eczemelor a fost documentată şi în medicina tradiţională persană. Interesant este faptul că, în acele perioade istorice, s-ar putea ca nici măcar să nu se fi cunoscut conceptul de microorganisme, precum bacteriile şi ciupercile, care provoacă infecţii ale plăgilor.
Activitatea antibacteriană cu spectru larg a mierii a fost din ce în ce mai recunoscută şi confirmată. În ultimii ani, prevalenţa infecţiilor plăgilor cauzate de bacterii rezistente la antibiotice a devenit o provocare majoră la nivel global în domeniul sănătăţii. Mierea poate distruge filmele biologice formate de aceste bacterii rezistente şi, uneori, poate pătrunde în structura filmului biologic pentru a elimina bacteriile încorporate. Un articol publicat în revista Societăţii Americane de Microbiologie în 2020 a raportat că nu există cazuri documentate de bacterii care să fi dezvoltat rezistenţă la miere.
În contextul clinic, mierea de calitate medicală a fost utilizată în diverse moduri. Este utilizată în compoziţia unguentelor pentru uz local, a pansamentelor şi a bandajelor pentru tratamentul infecţiilor postoperatorii ale plăgilor, arsurilor, fasciitei necrozante, plăgilor care nu se vindecă, furunculelor, ulcerelor venoase, ulcerelor diabetice ale piciorului, eczemei, psoriazisului şi mătreţii. În plus, s-a dovedit eficientă atât în prevenirea, cât şi în tratarea infecţiilor cauzate de microorganisme multirezistente.
Studiile in vitro au arătat că mierea poate distruge bacteria Helicobacter pylori. Mai mult, consumul oral de miere poate reduce durata diareei bacteriene.
Componente antimicrobiene cheie
Proprietăţile antibacteriene ale mierii îşi au originea în caracteristicile sale inerente şi într-o gamă diversă de componente derivate atât din plantele producătoare de nectar, cât şi din albine. În plus, unele dintre aceste componente se formează în timpul procesului de maturare a mierii.
Vâscozitate ridicată şi pH
Mierea are un conţinut ridicat de zahăr, ajungând până la 82,5%. Ca urmare, are o consistenţă vâscoasă şi siropoasă, prezentând proprietăţi higroscopice (capacitatea de a absorbi umezeala) şi osmolaritate ridicată. Bacteriile care intră în contact cu mierea suferă deshidratare şi, în cele din urmă, pier.
Mierea este acidă datorită diverselor acizi organici pe care îi conţine, având un pH cuprins între 3,2 şi 4,5. Bacteriile nu pot supravieţui în miere; pH-ul optim pentru acestea se situează, de obicei, între 6,5 şi 7,5.
Agent antibacterian principal: peroxidul de hidrogen
O enzimă importantă din miere, provenită de la albine, facilitează oxidarea glucozei, ceea ce duce la producerea de peroxid de hidrogen (apa oxigenată).
Peroxidul de hidrogen este un agent bactericid eficient care poate inhiba şi distruge microorganismele.
Interesant este faptul că apa este necesară pentru a induce producţia de peroxid de hidrogen în miere. Nivelul maxim de peroxid de hidrogen poate fi obţinut prin diluarea mierii până la o concentraţie de 30-50%, potrivit unui articol publicat în „International Journal of Microbiology”.
Albinele contribuie cu componenta antibacteriană „defensina-1 a albinelor”
Defensina-1 a albinelor este o altă componentă antibacteriană naturală din miere, provenită din glanda hipofaringiană a albinelor.
Defensina-1 a albinelor este o peptidă antimicrobiană care poate distruge diverse bacterii şi microorganisme. Mai precis, s-a demonstrat că proteina defensină creează pori în membrana celulară bacteriană, ducând la moartea celulei.
În plus, defensina-1 a albinelor poate contribui la vindecarea rănilor prin stimularea keratinocitelor, cel mai comun tip de celule ale pielii.
Componentă antibacteriană unică în mierea de Manuka: metilglioxalul
Mierea de Manuka este adesea menţionată în studiile privind efectele antibacteriene ale diverselor tipuri de miere. Fiind o miere recunoscută la nivel mondial pentru puterea sa antibacteriană ridicată, aceasta conţine o componentă naturală unică numită metilglioxal (MGO).
După ce albinele culeg nectarul din florile arborilor de manuka, o substanţă naturală prezentă în aceşti arbori suferă o deshidratare spontană, ceea ce duce la formarea de MGO în miere.
„Cu cât este mai mult [metilglioxal], cu atât mierea are o acţiune antibacteriană mai puternică”, a declarat Dee Carter, profesor la Facultatea de Ştiinţe ale Vieţii şi Mediului de la Universitatea din Sydney, pentru The Epoch Times.
MGO prezintă, în sine, proprietăţi antibacteriene remarcabile. Acesta poate altera structura fimbriilor şi a flagelilor (apendicelor) bacteriene şi poate provoca leziuni membranelor celulare ale acestora, ducând în cele din urmă la moartea celulară.
Cu toate acestea, această substanţă este sensibilă la căldură. Încălzirea mierii de manuka la 98,6 grade F (37 grade C) poate creşte nivelul de MGO, dar încălzirea la 122 grade F (50 grade C) duce la pierderea MGO.
Proprietăţile antivirale ale mierii pot reduce complicaţiile asociate cu COVID-19
Mierea nu numai că are proprietăţi antibacteriene, ci prezintă şi efecte antivirale, care ajută la protejarea organismului şi la întărirea sistemului imunitar. Multe persoane pot reduce simptomele răcelii şi afecţiunile respiratorii consumând apă cu miere, iar acest remediu are o bază ştiinţifică validă.
Combate gripa şi COVID-19
MGO poate inhiba creşterea virusurilor învelite, inclusiv a virusului care provoacă COVID-19.
Potrivit unui studiu publicat în Eurasian Journal of Medicine and Oncology în 2020, simulările pe computer au arătat că mai mulţi compuşi prezenţi în miere se pot lega de proteaza SARS-CoV-2, inhibând în mod eficient replicarea acestuia.
MGO din mierea de manuka poate, de asemenea, să inhibe replicarea virusurilor gripale, inclusiv a tulpinii rezistente la medicamente.
În prezent, oamenii de ştiinţă cercetează potenţialul MGO în gestionarea şi tratarea COVID-19.
Întăreşte sistemul imunitar
Mierea poate activa mai multe celule imunitare, permiţându-le să elimine virusurile în mod eficient. De exemplu, oligozaharidele prezente în miere pot spori activitatea celulelor ucigaşe naturale. În plus, anumite celule imunitare pot „memora” virusuri specifice în timpul reacţiei antivirale, oferind protecţie viitoare împotriva aceloraşi invazii virale.
Mierea poate stimula activitatea proliferativă a celulelor imune, crescând astfel numărul acestora.
Favorizează autofagia
Mierea poate favoriza autofagia, care este esenţială în combaterea virusurilor mortale, precum SARS‑CoV‑2, care provoacă COVID-19. Este un proces celular intern care implică degradarea şi metabolismul celulelor, permiţând eliminarea şi reciclarea celulelor nedorite sau deteriorate, precum şi a impurităţilor. Acest proces contribuie la generarea de celule mai sănătoase şi favorizează recuperarea.
Beneficiile antiinflamatorii ale mierii şi efectele benefice asupra sănătăţii intestinale
Inflamaţia este o manifestare frecventă în cazul infecţiilor bacteriene sau virale. Dacă nu este ţinută sub control, aceasta poate afecta semnificativ organismul, putând duce la complicaţii care pun viaţa în pericol.
Mai mult, s-a sugerat că mierea are un rol dublu în controlul inflamaţiei: poate reduce activitatea factorilor antiinflamatori, diminuând astfel afecţiunile provocate de inflamaţie, şi poate stimula producţia de factori inflamatori, favorizând vindecarea rănilor.
Într-unul dintre studiile doamnei Cokcetin, mierea a contribuit la reducerea inflamaţiei din intestine. Ea atribuie acest efect prezenţei abundente a compuşilor fenolici din miere.
Ea a explicat că mierea conţine, de asemenea, oligozaharide şi polizaharide, care sunt zaharuri complexe. Aceşti compuşi acţionează ca prebiotice, susţinând creşterea bacteriilor benefice din intestin şi inhibând creşterea bacteriilor dăunătoare. În plus, consumul de miere favorizează producţia de acizi graşi cu lanţ scurt în intestine.
Alegerea mierii cu proprietăţi puternice
În general, soiurile de miere crudă şi mai închisă la culoare tind să aibă o eficacitate mai puternică.
Mierea disponibilă în comerţ, pe rafturile supermarketurilor, diferă de mierea crudă vândută de apicultori sau la târguri, deoarece este, de obicei, pasteurizată. Cercetările au arătat că procesarea termică poate reduce capacitatea antioxidantă a mierii cu 33,4 la sută. Alternativ, poţi alege şi miere procesată folosind tehnici de înaltă presiune.
Mierea se prezintă într-o gamă variată de culori, de la galben deschis la chihlimbar, roşu închis şi chiar aproape negru. Aceste culori reflectă compoziţia variabilă a mierii, precum polifenolii, mineralele şi polenul. Numeroase studii sugerează că mierea de culoare închisă conţine, în general, niveluri mai ridicate de compuşi fenolici şi prezintă o activitate mai puternică.
Pentru a obţine miere de manuka cu proprietăţi antibacteriene excepţionale, se recomandă alegerea mierii pure provenite din Noua Zeelandă şi Australia.
Arborele de manuka este specific anumitor regiuni din Noua Zeelandă şi Australia, iar producţia sa anuală este limitată. Anumite produse etichetate ca miere de manuka pot conţine amestecuri cu alte tipuri de miere, ceea ce ar putea afecta proprietăţile acesteia. În plus, unele dintre aceste produse pot conţine chiar ingrediente de calitate inferioară, precum zaharoza.
Se recomandă alegerea mierii de origine unică, provenită exclusiv din arborele de manuka, şi verificarea indicelui său Unique Manuka Factor (UMF). Un indice UMF mai ridicat indică niveluri mai mari de substanţe asociate cu MGO. Unele produse din miere specifică, de asemenea, cantitatea de MGO în miligrame pe kilogram.
Însă mierea de manuka cu un indice UMF mai ridicat poate avea o aromă puternică, pe care unii oameni o consideră înţepătoare.
Doamna Cokcetin şi-a amintit că, atunci când şi-a început cercetările privind proprietăţile antibacteriene ale mierii, un profesor cu care a colaborat i-a spus: „Avem deja acest dar minunat al naturii, care reprezintă o soluţie împotriva superbacteriilor; trebuie doar să aflăm cum funcţionează şi de ce funcţionează aşa cum o face.”
