Regula „Nu opriţi tratamentul cu antibiotice prematur” ar putea fi depăşită
alte articole
În ciuda deceniilor de campanii de sănătate publică care îndemnau oamenii să-şi termine întregul tratament cu antibiotice, cercetările sugerează că tratamentele de durată mai scurtă pot fi la fel de eficiente pentru multe infecţii.
Un studiu realizat prin sondaj de către cercetătorii de la Universitatea de Sănătate din Utah şi de la Universitatea din Alabama din Birmingham a constatat că mulţi americani consideră că este necesar să urmeze tratamentul până la capăt, chiar şi atunci când simptomele au dispărut. Însă dovezi recente arată că, în cazul multor infecţii comune, tratamentele mai scurte sunt la fel de eficiente şi în plus, au mai puţine efecte secundare şi există un risc mai mic de a favoriza dezvoltarea bacteriilor rezistente la antibiotice.
Această schimbare pune sub semnul întrebării o regulă de lungă durată, adânc înrădăcinată în obiceiurile pacienţilor şi în practica medicală, subliniind necesitatea unor tratamente personalizate, mai degrabă decât a unor sfaturi generice, valabile pentru toţi.
O bază fragilă
Studiul, publicat în revista „Open Forum Infectious Diseases”, a chestionat 1.475 de adulţi din Statele Unite. Aproape 90% auziseră şi acceptaseră mesajul „Nu opriţi tratamentul cu antibiotice prematur”. Şaizeci la sută au declarat că se simţeau mai în siguranţă urmând un tratament mai îndelungat pentru infecţii respiratorii precum pneumonia, chiar dacă dovezile sugerează că tratamentele mai scurte pot elimina infecţia la fel de eficient, reducând potenţialele efecte secundare.
Sfatul iniţial viza prevenirea supravieţuirii bacteriilor şi a apariţiei unei recidive a infecţiei sau a dezvoltării rezistenţei. Însă studii mai recente arată că, în cazul unor infecţii, tratamentele mai scurte elimină eficient bacteriile fără a creşte riscul de efecte adverse.
Din acest motiv, organizaţii precum Academia Americană de Pediatrie au adoptat deja standardul „cu cât mai scurt, cu atât mai bine”. Schemele de tratament mai scurte de antibiotice reduc şansele de apariţie a rezistenţei la antibiotice, precum şi perturbarea microbiomului intestinal.
În schimb, curele terapeutice mai lungi pot perturba flora bacteriană normală a organismului, crescând riscul de probleme gastrointestinale, reacţii alergice, infecţii secundare şi rezistenţă.
Medicii se bazau pe „presupuneri”
Dr. Sharon Nachman, şefa Diviziei de Boli Infecţioase Pediatrice de la Spitalul de Copii Stony Brook din New York, care nu a participat la studiu, a afirmat că durata standard nu a fost niciodată atât de riguroasă pe cât părea.
„Când, în trecut, decideam cât timp să se prescrie unui pacient un antibiotic pentru o anumită boală, ne bazam într-o oarecare măsură pe presupuneri”, a declarat ea pentru The Epoch Times.
Aceste presupuneri îşi au originea în studiile efectuate acum aproximativ 60 de ani privind faringita streptococică, în care curele mai scurte de penicilină nu au reuşit să prevină febra pneumococică la copii. Astfel, a devenit „cunoştinţă generală” în rândul personalului medical că 10 zile reprezintă durata optimă de tratament, a afirmat ea.
Problema este că acelea erau antibiotice mai vechi, pacienţii nu erau observaţi cu atenţie şi, ceea ce este esenţial, multe dintre acele cazuri implicau un virus – care nu poate fi tratat cu antibiotice, a explicat ea.
„Aşadar, nu era deloc necesar să se administreze antibiotice, iar starea se îmbunătăţea destul de repede, şi de aceea se întrerupea tratamentul cu antibiotice, pentru că, de fapt, nu era deloc o infecţie bacteriană.”
De atunci, instrumentele de diagnostic s-au îmbunătăţit. „De-a lungul timpului, s-au utilizat antibiotice noi şi, mai important, am devenit mai buni în a distinge între infecţiile bacteriene şi cele virale”, a precizat aceasta.
Cât timp ar trebui să dureze tratamentul?
Nu toate infecţiile pot fi tratate cu scheme terapeutice mai scurte. Durata adecvată a tratamentului depinde de tipul infecţiei, de localizare, de gravitate şi de reacţia imună a pacientului.
Antibioticele acţionează doar asupra bacteriilor. Infecţiile fungice care ajung în ţesuturile profunde sau în fluxul sanguin necesită adesea luni de tratament antifungic, comparativ cu câteva zile în cazul majorităţii infecţiilor bacteriene.
Anumite bacterii necesită, de asemenea, mai mult timp pentru a fi eliminate — Mycobacterium tuberculosis (tuberculoza) necesită 6 până la 9 luni de terapie combinată cu mai multe medicamente pentru a fi eradicată complet.
Profunzimea infecţiei influenţează, de asemenea, durata tratamentului. Infecţiile cutanate necomplicate, precum celulita, pot necesita doar 5 până la 7 zile de tratament cu antibiotice. Infecţiile din zonele cu circulaţie sanguină deficitară durează mai mult, deoarece medicamentul are nevoie de mai mult timp pentru a atinge o concentraţie eficientă în acele zone.
Infecţiile complicate necesită un tratament mai îndelungat. O simplă infecţie a tractului urinar la o persoană altfel sănătoasă poate fi adesea tratată în 3 până la 5 zile. Dar dacă se răspândeşte la rinichi sau în fluxul sanguin, această perioadă se prelungeşte la 7 până la 14 zile sau mai mult.
Sistemul imunitar al pacientului determină, de asemenea, durata tratamentului cu antibiotice. Un sistem imunitar robust preia o mare parte din efortul necesar. Antibioticele trebuie doar să elimine suficiente bacterii pentru ca apărarea naturală a organismului să preia controlul şi să ducă treaba la bun sfârşit. Pacienţii imunocompromişi — cei aflaţi sub chimioterapie, cei cu HIV în stadiu avansat sau cei care iau imunosupresoare după un transplant — au adesea nevoie de cure terapeutice mai lungi şi, uneori, de doze preventive în continuu.
Sistemul medical
Problema mai profundă nu o reprezintă antibioticele, ci condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea medicii în prezent. Puţini pacienţi mai au o relaţie stabilă cu un medic de familie, a spus Nachman, iar timpul alocat medicilor pentru fiecare consultaţie se reduce tot mai mult, ceea ce face mai uşoară prescrierea unui antibiotic decât să aibă discuţii mai lungi despre necesitatea acestuia.
Ea a subliniat, de asemenea, o neconcordanţă culturală: medicina de la televizor promite un diagnostic, un tratament şi o recuperare în decursul unei ore întrerupte de reclame. Medicina reală nu funcţionează aşa, dar a modelat aşteptările pacienţilor de la o consultaţie de şapte minute.
Stimulentele agravează problema: „Cineva se uită la [pacient] şi spune: «Ai petrecut mai mult de 15 minute cu acest pacient, o să-ţi reduc salariul pentru că nu ai văzut cei 20 de pacienţi care trebuiau consultaţi astăzi, ai văzut doar 15»”, a spus Nachman. „Totul se reduce la numărarea pacienţilor, iar acesta nu este modul în care vrem noi să practicăm medicina, dar acesta este modul în care America corporatistă practică medicina.”
