York University: un nou studiu leagă fluorul de scăderea coeficientului IQ

Un studiu publicat luni într-un jurnal medical influent a descoperit o legătură între consumul de fluor în timpul sarcinii şi nivelurile scăzute de IQ în copilărie.

"Când am început să cercetez acest domeniu, ni s-a spus că fluorura este sigură şi eficientă în sarcină", ​​a declarat Christine Till de la Universitatea York din Toronto, coautorul studiului.

„Dar când am căutat dovezi care să sugereze că acestea sunt lucruri certe, nu am găsit niciun studiu făcut asupra femeilor însărcinate”.

Noul studiu - realizat pe 512 femei gravide recrutate din şase oraşe canadiene - a folosit mai multe metode pentru a măsura expunerea la fluor - analizarea cantităţii de fluor în urină; măsurarea cantităţii de apă de la robinet şi ceai băute; şi compararea concentraţiei de fluor în apa de băut din comunitate, potrivit Daily Beast.

După naştere, când copiii aveau 3 sau 4 ani, echipa de cercetare a efectuat teste de IQ pentru a detecta o corelaţie. La mamele a căror urină conţinea o creştere a concentraţiei de fluo de 1 mg pe litru, valoarea IQ-ului copiilor lor a fost cu 4,5 puncte mai mică în rândul băieţilor. Băieţii mamelor cu nivelul cel mai mare de fluor în urină au avut un coeficient intelectual cu aproximativ 3 puncte mai mic decât mamele cu cea mai mică cantitate.

„Am observat o asociere între expunerea prenatală la fluor şi nivelurile de IQ mai mici la copii”, a declarat Rivky Green, co-autor al studiului publicat în JAMA Pediatrics.

Deşi criticii studiului au subliniat că rezultatele diferite în funcţie de sex sunt un motiv pentru discreditarea concluziilor, atunci când cercetătorii au măsurat expunerea la fluor examinând cantitatea de fluid consumat de viitoarele mame, au descoperit valori IQ mai mici atât la băieţi cât şi la fete. O creştere de 1 mg pe zi a fost asociată cu un deficit de 3,7 puncte IQ la ambele genuri, potrivit Daily Beast.

„Recomandăm scăderea aportului de fluor în timpul sarcinii”, a afirmat Green.

Aproximativ trei sferturi din populaţia SUA bea apă fluorurată de la robinet - măsură prezentată ca una dintre cele mai mari realizări din domeniul sănătăţii publice din secolul XX de către Centrele de Control al Bolilor din SUA, deoarece se presupune că reduce dramatic apariţia cariilor dentare.

Cu toate acestea, Colegiul American al Obstetricienilor a anunţat că nu îşi va schimba recomandarea ca femeile însărcinate să folosească apă fluorurată.

Fluorura apare în mod natural în concentraţii scăzute din întreaga lume. În timp ce CDC susţine că apa fluorurată artificial este sigură, unii o consideră o otravă cumulativă.

În 1997, savantul britanic Jennifer Luke a descoperit că doar 50% din fluorura ingerată zilnic este excretată prin rinichi - restul acumulându-se în oase, glanda pineală şi alte ţesuturi. Până la bătrâneţe, glanda pineală ajunge, în aceste condiţii, să conţină aproximativ aceeaşi cantitate de fluor ca dinţii, conform concluziilor lui Luke.

În 2005, cercetătorii au descoperit într-un studiu efectuat pe 210 copii în China, că dozele de fluor peste 2,0 mg / L în apă potabilă pot provoca leziuni renale la copii.

A fost de asemenea dovedit că fluorura dăunează ADN-ului atât la animale, cât şi la oameni.

Conform Agenţiei pentru substanţe toxice şi Bolilor (1993), anumite subseturi ale populaţiei pot fi deosebit de vulnerabile la efectele toxice ale fluorurii. Acestea includ vârstnicii, diabeticii şi persoanele cu o funcţie renală necorespunzătoare. De asemenea, sunt vulnerabili şi cei care suferă de malnutriţie, de exemplu, având deficienţe de calciu, magneziu, vitamina C, vitamina D, de iod şi diete sărace în proteine.

În 2006 un raport al National Research Council a arătat că fluorul poate interfera cu funcţiile creierului şi ale corpului, după cum a rezultat în urma unui studiu efectuat pe loturi de copii expuşi la 8ppm de fluor în apă - mult peste nivelul normal - pe care s-au observat niveluri mult mai mici de IQ.