Vinetele, reginele verii: istorie şi tradiţie culinară

Legume îndrăgite în timpul verii, vinetele sunt un aliment extrem de versatil nu numai în tradiţia noastră culinară unde au un loc de excelenţă, dar şi în cea turcă, greacă, în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Tailanda, Malaezia, India, China, printre altele.

Chiar dacă astăzi fac parte din tradiţia gastronomiei româneşti, vinetele provin din ţinuturile îndepărtate ale Asiei meridionale. În urmă cu 4.000 de ani, erau cultivate în regiunea Assam (în estul Indiei) şi în Birmania. Treptat, leguma s-a răspândit în toată Asia unde, şi în prezent, se găsesc varietăţi de vinete de toate culorile. De altfel, în bucătăria asiatică, vinetele se află la loc de cinste. Potrivit unor obiceiuri locale, în China, o femeie, înainte de nuntă, ca parte a zestrei sale, trebuia să aducă douăsprezece reţete pentru prepararea vinetelor. În primele secole ale mileniului I d.Hr., vinetele au ajuns în Africa de Nord, aduse în caravanele perşilor, care numeau vinetele “badengan”, iar navigatorii arabi le-au introdus în tot bazinul mediteranean. În Evul Mediu, tot arabii aduc vinetele (pe care le numeau “al-badinjan”) în Spania, în Andaluzia şi în Catalonia, unde şi astăzi li se spune “alberginia”. În secolul al XIV-lea, pătrund în Italia şi Franţa (via Africa de Nord). Medicii şi botaniştii timpului au pus pe seama consumului de vinete febra şi crizele de epilepsie, numind această legumă “fructul Sodomei” – “Solanum insanum”. În Anglia erau numite “eggplant”, deoarece erau de mărimea unui ou şi aveau culoarea albă. Alte specii sălbatice aveau fructul galben şi foarte amar. În prezent, în cultura vinetei, s-au obţinut nenumărate soiuri, cu gusturi şi arome plăcute, departe de gustul amar al vinetei sălbatice, de acum câteva mii de ani

Istoricul Pliniu cel Bătrân a făcut referire la vinete, denumindu-le "plante ale soarelui". Luna iulie este perioada în care aceste legume sunt în plin sezon, dar ne putem bucura de ele până târziu în toamnă.

Având în vedere răspândirea ei geografică este evident că există multe varietăţi ale acestei legume. Pe mesele noastre ajung, în principal, în clasica nuanţă de negru-mov - dar există soiuri de culoare verde, albă, roşcată, pătate - alungite sau rotunde - dar chiar şi aici soiurile "exotice" sunt de diferite dimensiuni; de exemplu, în Asia de Sud sunt mici ca roşiile, în China sunt de obicei lungi şi subţiri, cilindrice şi de culoare mai puţin mov.

Care sunt beneficiile vinetelor? În primul rând, ele sunt bogate în fibre, ceea ce înseamnă că această legumă este un aliat bun al tranzitului intestinal. Unele studii arată o influenţă pozitivă asupra activităţii ficatului şi este de asemenea o sursă bună de minerale, cum ar fi potasiu, întotdeauna folositor în lunile de vară. Printre vitamine sunt incluse cele din grupul B şi în cantităţi mai mici A şi C.

Modalităţi de a consuma vinetele

Vinetele au o savoare unică şi, datorită structurii spongioase, au tendinţa de a absorbi aromele celorlalte alimente, alături de care sunt puse. Pot fi consumate coapte, marinate, înăbuşite, fierte, afumate.

Versiunea cu cele mai puţine calorii este cu siguranţă cea preparată la grilă, condimentate la sfârşit cu ulei de măsline, usturoi şi pătrunjel. Dar se pot experimenta şi în sosuri şi salate orientale, de obicei preparate pe baza de vinete afumate, condimentate cu ulei de măsline, lămâie, iaurt şi ierburi.

Vă propunem câteva reţete rapide pentru a gusta vinetele în mod lejer şi rapid.

Chifteluţe de vinete cu sos de roşii, busuioc şi mentă

Ingrediente pentru 4 persoane:

400 de grame de vinete, 4 ouă , 200 de grame de pesmet, pătrunjel, usturoi, busuioc, mentă (după gust), 200 de grame de brânză, ulei de măsline pentru prăjit, 200 g de sos de roşii, sare şi piper după gust.

Preparare:

Spălaţi şi curăţaţi vinetele, puneţi-le într-o tavă şi intruduceţi-le în cuptor la 170°C timp de 30 minute. După ce le scoateţi din cuptor lăsaţi-le să se răcească şi puneţi-le la scurs. După ce s-au scurs bine amestecaţi-le cu pesmet, usturoi, pătrunjel, busuioc şi mentă, tocate, cu brânza rasă şi sare după gust şi amestecaţi până când veţi obţine o pastă moale. Cu acest compus preparaţi chiftelele, daţi-le prin făină, ou şi pesmet, apoi prăjiţi-le în ulei. Serviţi-le calde cu sos de roşii, busuioc şi mentă.

Vinete cu mentă

Se fierb două vinete tăiate pe jumătate, aruncându-le în oală atunci când apa fierbe şi adăugaţi sare în funcţie de gust. În aproximativ 5 minute se vor înmuia deci scoateţi-le cu delicateţe şi scurgeţi-le. După ce se răcesc, scoateţi pulpa din piele cu o furculiţă, fără a vă preocupa că se rup şi puneţi-le într-o pirofilă. Condimentate cu o mână generoasă de mentă proaspătă tocată, o linguriţă de ulei de măsline, se presară cu sare în funcţie de gust şi cu câteva picături de oţet balsamic. Se amestecă bine şi se lasă la frigider pentru câteva ore. Serviţi rece ca o garnitură.

Paste cu cremă de vinete

Tăiaţi o vânătă în cuburi neregulate şi puneţi-o într-o tigaie, cu doi căţei de usturoi, ulei de măsline (o lingură) şi o jumătate de pahar de apă. Când vânăta este călită, se stinge focul şi se lasă să se răcească, după care se mixează cu frunze de busuioc proaspete şi o mână de pinoli, sare, până devine o cremă. Amestecaţi pastele cu această cremă şi garnisiţi cu felii de roşii.

Crema de vinete poate fi folosită şi în prepararea unei salate de paste: se adaugă bucăţi de brânză dulce sau sărată şi roşii tăiate în cubuleţe.

Baba Ganoush

Acesta este un sos de vinete foarte frecvent în Orientul Mijlociu, gustos şi perfect pentru a prezenta în mod diferit această legumă. Merge bine cu falafel, sau se consumă pur si simplu cu pâine arabă sau pita (dar şi cu pâine prăjită este perfect).

Se coc două vinete întregi după care se curăţă de coajă: pulpa va fi foarte moale şi cu o aromă de fum. Se adaugă sare şi se lasă să se scurgă lichidul lor.

Se pun într-un recipient larg, se sfărâmă cu o furculiţă până devin o cremă, se condimentează cu sucul de la o jumătate de lămâie, un căţel de usturoi zdrobit (sau doi, dacă doriţi), un pumn de pătrunjel tocat şi, ingredientul special, o lingură de tahini (sos de seminţe de susan, acelaşi produs care este utilizat pentru a prepara humus). Se amestecă bine şi la sfârşit se adaugă puţin ulei de măsline şi paprika, în funcţie de gust.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.