Stresul afectează pielea: de la căderea bruscă a părului la inflamaţii cronice
alte articole
O femeie de 30 de ani, şefă de clinică în chirurgie, confruntată cu presiunea dublă a examenelor profesionale şi a acreditării spitalului, a descoperit o placă circulară cheală pe scalp, de aproximativ dimensiunea unei monede. La început, nu i-a acordat prea multă atenţie, dar pe măsură ce anxietatea ei creştea, căderea părului s-a extins rapid în mai multe pete în decursul unei luni, însoţită de roşeaţă severă, umflături, dureri şi mâncărimi ale scalpului.
După examinări clinice care au exclus probleme sistemice, cum ar fi tulburări tiroidiene, a fost pus diagnosticul de alopecie areata acută indusă de stres.
Doctorul Chen Wei-Ti, dermatolog în Taiwan, a relatat acest caz într-un interviu acordat Epoch Times. Potrivit doctorului Chen Wei-Ti, pacienta a urmat un tratament medicamentos menit să suprime inflamaţia şi să reducă stresul.
„După o lună, zona de cădere a părului a încetat să se extindă. După două luni, părul fin şi pufos a început să crească din nou în centrul zonei chele, indicând faptul că foliculii pilosi au intrat din nou în faza de creştere. Odată ce examinările de specialitate au fost finalizate şi starea ei de spirit s-a calmat, leziunile au fost acoperite de păr negru nou.”
Pielea noastră este o oglindă a minţii, explică doctorul Chen Wei-Ti. Stresul psihologic nu este doar o senzaţie: el modifică direct fiziologia pielii prin intermediul sistemului neuroendocrin, în principal prin „conexiunea creier-piele”. Este vorba de o cale bidirecţională interconectată care transmite stresul psihologic de la creier la piele, declanşând o reacţie de stres. În schimb, stresul de mediu poate agrava stresul psihologic prin intermediul pielii, creând astfel un cerc vicios.
Patru tipuri de boli cutanate legate de stres
Stresul psihologic este un factor major care poate duce la diverse boli ale pielii. O revistă publicată în 2024 în Brain, Behavior, and Immunity indică faptul că stresul modifică sistemul imunitar, perturbând echilibrul dintre celulele imunitare şi reacţiile inflamatorii cutanate, făcând indivizii mai vulnerabili la probleme dermatologice.
Stresul afectează, de asemenea, funcţia de protecţie a pielii, întârzie vindecarea şi favorizează eliberarea de celule inflamatorii, agravând astfel afecţiunile cutanate existente.
Dintre numeroasele boli observate în practica clinică, următoarele patru sunt deosebit de sensibile la emoţii şi stres şi se numără, de asemenea, printre cele mai frecvente, potrivit doctorului Chen Wei-Ti:
Dermatita atopică: stresul este unul dintre principalii factori care declanşează crize acute, intensificând mâncărimea prin mecanisme neuro-imunitare şi creând un cerc vicios „mâncărime-scărpinare-mâncărime accentuată”.
Psoriazis: aproximativ 40% până la 60% dintre pacienţi raportează o agravare a simptomelor în perioadele de stres emoţional.
Alopecie areată: denumită în mod obişnuit pelada, această boală autoimună tipică legată de stres apare atunci când un stres acut perturbă mecanismele de protecţie imunitară ale foliculilor piloşi, determinând sistemul imunitar să îi atace şi provocând căderea părului.
Acneea la adulţi: deosebit de frecventă la femei, este legată de fluctuaţiile hormonale induse de stres, în special de androgenii suprarenali, responsabili de apariţia coşurilor profunde şi chistice în jurul bărbiei.
Boli cutanate emoţionale adesea neglijate
Există o problemă cutanată destul de tipică, dar adesea neglijată în clinică: lichenul simplex, numit şi neurodermatită, explică doctorul Chen Wei-Ti. Extern, aceste leziuni apar adesea sub formă de zone localizate uscate, aspre, întunecate, cu linii cutanate mai pronunţate, situate în general în partea din spate a gâtului, la încheieturi, la glezne sau în partea din faţă a picioarelor.
În absenţa secreţiilor sau a roşeţii evidente, această afecţiune este adesea confundată cu o simplă uscăciune a pielii, frecare sau îmbătrânire.
Din punct de vedere etiologic, lichenul simplex este strâns legat de stresul psihologic; poate fi descris ca o afecţiune „auto-întreţinută prin scărpinare”. Pacienţii freacă sau scarpină în mod repetat zona afectată, de exemplu în timp ce se uită la televizor, gândesc sau simt anxietate.
Acest comportament are adesea scopul de a ameliora tensiunea interioară, dar provoacă în timp o iritaţie continuă care duce la lichenificare: îngroşarea, întărirea şi o culoare întunecată a pielii. Observaţiile clinice arată că aceşti pacienţi prezintă frecvent anxietate, insomnie sau tendinţe perfecţioniste.
Dacă stresul psihologic nu este tratat, precizează doctorul Chen Wei-Ti, chiar şi unguentele foarte eficiente au şanse mici să obţină o vindecare completă.
Ruperea cercului vicios dintre piele şi emoţii
Ken Ritsugaku, practicant japonez de medicină tradiţională chineză, a explicat pentru Epoch Times că fluctuaţiile emoţionale sunt inevitabile în situaţii dificile. Cu toate acestea, stresul prelungit sau emoţiile negative nealinate pot provoca recidive sau agravarea bolilor.
El recomandă în special:
- Nu purtaţi singur povara stresului: destăinuiţi-vă celor apropiaţi şi consultaţi un profesionist dacă este necesar.
- Acordaţi-vă odihnă şi învăţaţi să vă schimbaţi modul de gândire.
- Practicaţi o activitate fizică regulată şi asiguraţi-vă un somn suficient pentru a vă întări sistemul imunitar.
- Evitaţi strategiile negative de refugiu, cum ar fi abuzul de alcool.
Sprijinul familiei şi al prietenilor joacă, de asemenea, un rol esenţial. Prezenţa şi înţelegerea celor apropiaţi sunt mai benefice decât reproşurile sau întrebările. Este recomandat să se evite reacţiile negative faţă de emoţiile şi simptomele pacientului şi să se susţină schimbările alimentare şi ale stilului de viaţă. Astfel, pacientul se poate simţi apreciat şi acceptat, ceea ce contribuie la stabilizarea emoţiilor şi a stării de sănătate.
Medicina tradiţională chineză: pielea - o reflectare a dezechilibrului emoţional
Potrivit lui Ken Ritsugaku, influenţa emoţiilor asupra pielii nu este o noţiune nouă. Medicina tradiţională chineză recunoaşte de mult timp legătura dintre starea emoţională şi manifestările cutanate.
Ea consideră simptomele cutanate ca fiind reflectarea externă a stării interne a corpului: emoţiile excesive pot afecta organele interne şi perturba mecanismele de reglare globală, ducând la diverse manifestări dermatologice.
Teoria medicinei tradiţionale chineze afirmă că „grijile şi gândirea excesivă slăbesc splina”. Aceasta fiind asociată cu digestia, absorbţia şi transformarea energetică, o reflecţie excesivă prelungită poate perturba funcţia sa de reglare, creşte sarcina metabolică şi face organismul mai vulnerabil la inflamaţii sau reacţii alergice vizibile pe piele.
În plus, medicina tradiţională chineză consideră că „plămânii guvernează pielea şi părul”. Plămânii participă la circulaţia qi-ului (energia vitală) şi a sângelui, hrănind pielea. Când echilibrul corpului este perturbat, pot apărea probleme precum eczeme, acnee sau uscăciune a pielii. Unele studii au arătat, de asemenea, că copiii mici care suferă de eczeme au adesea o funcţie pulmonară mai slabă.
Tratament şi prevenire
Bolile de piele pot afecta puternic psihologia pacienţilor, în special atunci când leziunile sunt vizibile: pot apărea sentimentul de ruşine şi desconsiderare personală, subliniază Ken Ritsugaku. Medicina tradiţională chineză favorizează astfel o abordare globală a corpului şi minţii, combinând îngrijirea emoţională şi îmbunătăţirea funcţiilor fiziologice prin ajustări ale stilului de viaţă şi ale somnului.
Eczeme
Potrivit medicinei tradiţionale chineze, eczema este adesea legată de „căldură-umiditate” internă, corespunzând unui dezechilibru între inflamaţia internă şi metabolismul fluidelor.
Pentru inflamaţiile locale şi simptomele legate de această căldură-umiditate, anumite preparate pe bază de plante cu proprietăţi antiinflamatorii, precum decoctul Sanhuang Xiexin, sunt uneori utilizate pentru a ameliora disconfortul.
Pacienţii cu eczeme trebuie să evite apa caldă, săpunul sau produsele iritante pe zonele afectate, să curăţe pielea uşor şi să evite scărpinatul pentru a preveni infecţia. Se recomandă o dietă uşoară, limitând consumul de alimente picante, fructe de mare, carne de vită, carne de oaie şi alimente care pot agrava inflamaţia sau reacţiile alergice.
De asemenea, se recomandă evitarea alimentelor prea sărate. Un studiu realizat pe 210.000 de persoane, publicat în JAMA Dermatology, a arătat că reducerea consumului de sare ar putea constitui o strategie complementară simplă şi ieftină în gestionarea eczemelor.
Deşi nu este contagioasă, eczema nu trebuie neglijată. Un studiu publicat în 2024 în Nature Communications a arătat că aceasta ar putea creşte riscul de apariţie a diverselor boli, printre care sindromul intestinului iritabil, esofagita, tromboza, bronhopneumopatia cronică obstructivă şi neuropatia periferică.
Alopecie areată
Creşterea părului depinde de nutriţia qi (energia vitală) şi a sângelui. Se pot utiliza plante tonifiante precum astragalus (Astragalus membranaceus) sau polygonum multiflorum.
Se recomandă gestionarea stresului, evitarea nopţilor prea scurte şi limitarea consumului de alimente grase, prăjite, picante, precum şi a băuturilor zaharoase sau îngheţate.
Psoriazis
Tratamentul în medicina tradiţională chineză variază în funcţie de individ. Practicienii selectează plantele în funcţie de constituţie şi simptome, în special rehmannia (Rehmannia glutinosa) sau rubarba, cunoscute pentru efectele lor depurative şi antiinflamatorii.
Studiile arată că rubarba conţine antrachinone cu activitate antiinflamatoare, în timp ce rehmannia poate regla proliferarea keratinocitelor şi reacţiile imuno-inflamatorii.
Se recomandă creşterea consumului de alimente bogate în vitamine, minerale şi antioxidanţi, reducerea consumului de carne roşie şi a dietelor bogate în zaharuri, grăsimi şi calorii, precum şi evitarea consumului excesiv de alcool şi tutun. De asemenea, se recomandă hidratarea regulată a pielii, curăţarea delicată şi eliminarea moderată a celulelor moarte.
Notă: plantele medicinale chinezeşti menţionate pot părea puţin familiare, dar multe dintre ele sunt disponibile în magazinele cu produse dietetice şi în magazinele alimentare asiatice. Fiecare organism fiind diferit, se recomandă consultarea unui medic profesionist pentru un tratament personalizat.
Acnee
În tratamentul acneei prin medicina tradiţională chineză, acupunctura este adesea utilizată pentru a ajuta la reducerea inflamaţiei prin reglarea circulaţiei qi-ului şi a sângelui în funcţie de constituţia pacientului.
Se recomandă menţinerea unei igiene cutanate bune pentru a limita acumularea de transpiraţie, sebum şi praf care pot obstrucţiona porii. Gestionarea stresului şi a emoţiilor, precum şi un stil de viaţă regulat, sunt de asemenea esenţiale.
În ceea ce priveşte alimentaţia, se recomandă preferarea metodelor de gătit uşoare, cum ar fi sotarea rapidă, fierberea la foc mic sau gătirea la abur, limitând în acelaşi timp consumul de alimente grase.
Puncte de acupresură pentru relaxare
În caz de stres intens însoţit de agitaţie emoţională, stimularea punctului de acupunctură Neiguan (PC6), recunoscut pentru efectele sale liniştitoare, poate fi integrată într-o rutină zilnică de relaxare.
Punctul Neiguan se află pe partea interioară a antebraţului, la aproximativ trei degete deasupra pliului încheieturii mâinii. Apăsaţi uşor sau bateţi uşor acest punct cu degetele timp de cinci până la zece secunde, repetând timp de două până la trei minute.
