Victor(ia) de la Berlin. Cum s-a împăcat Ponta cu Merkel

Premierul Ponta a descoperit brusc că parteneriatul României cu Germania în UE este de importanţă vitală pentru România deoarece Germania face jocurile la Bruxelles, iar cu ea împotrivă, nu putem obţine mai nimic. În plus, telepremierul s-a gândit că vizita la Berlin este o lovitură de imagine pe plan intern şi o îndreptare a imaginii sale proaste pe plan extern. Merkel l-a primit şi i-a pus în faţă nemulţumirile şi cererile oamenilor de afaceri germani. Pe plan intern se poate începe sărbătoarea de imagine, în plan extern câştigurile sunt însă minore.

Vara trecută Victor Ponta o mustra sever pe Angela Merkel pe motiv că-l apără pe Băsescu, trecând peste voinţa poporului român exprimată prin referendumul de demitere. Nu votează dna. Merkel, spunea Ponta atunci. Iar partenerul său de coaliţie Crin Antonescu îi recomanda cancelarului german să-l ia pe Băsescu în Germania şi să-i dea un Land să se joace de-a politica. Relaţiile româno-germane au atins după aceste atacuri iresponsabile, străine de orice diplomaţie minimă, un minim istoric, iar Berlinul a devenit din susţinător al aderării României la Schengen, un principal obstacol care ameninţa cu impunerea veto-ului.

USL s-a răţoit iar la Germania. Ei bine, în prezent asistăm la o voltă spectaculoasă a lui Ponta. Nu mai este naţionalist şi anti-european, ci proeuropean convins. Premierul a venit la Berlin cu mesajul clar că criza politică a luat sfârşit, ţara este stabilă politic şi economic, numai bună pentru investiţii germane care caută un cadru legislativ predictibil şi stabilitate. Mai mult, coabitarea funcţionează atât de perfect încât Ponta preia, fără citat, ideile de politică externă ale lui Băsescu. Ca şi cum s-ar fi contopit cu preşedintele, el pledează acum într-un interviu acordat Deutsche Welle pentru Statele Unite ale Europei, idee vânturată până acum doar de Traian Băsescu în spaţiul public românesc. Ponta se declară de acord cu mai multă cedare de suveranitate şi cu mai multă integrare şi oferă România ca partener cheie al Germaniei în dosare precum cel al aderării Republicii Moldova la UE.

A renunţat să mai aştepte să cadă Merkel la alegerile din toamnă, rezultat improbabil la ce greşeli face contracandidatul ei social-democrat Steinbrueck, şi nu mai mizează prea mult nici pe Francois Hollande a cărui agendă de creştere (mult lăudată de Ponta) a rămas mai mult la nivel de concept teoretic şi care se confrunta acasă cu un dramatic declin economic şi de popularitate. Ponta a înţeles până la urmă că în UE, Germania şi Merkel fac jocul, nu socialiştii şi Hollande, şi că aceştia au prea multe probleme pentru a sprijini acţiunile României în UE. Poate l-o fi ajutat şi participarea la ultimul Consiliu European să realizeze cine dă tonul în UE şi cum ţările mici (nu neapărat ca populaţie şi ca suprafaţă, ci ca greutate în UE) trebuie să-şi caute aliaţi puternici pentru a putea să obţină ceva.

Pragmatismul german

De partea cealaltă, Merkel a acţionat cu pragmatism. Ea l-a primit pe Ponta la Berlin, la solicitarea acestuia, şi nu a tratat relaţia bilaterală ca Ponta şi Antonescu vara trecută cu atacuri la persoană, ci doar în cheia intereselor germane. La întâlnirea cu oamenii de afaceri germani, aceştia i-au comunicat sec lui Ponta că aşteaptă de la el plata datoriilor istorice ale statului român către companiile germane şi un cadru legislativ predictibil pentru afaceri. Merkel a reluat acest mesaj şi a vorbit despre stat de drept, transparenţă şi mai multe eforturi în combaterea corupţiei, ca precondiţii pentru creşterea investiţiilor germane în România.

Mesajul lui Merkel este: Ştim ce probleme aveţi cu corupţia, cu birocraţia, cu arieratele, dar dacă vreţi investiţii germane, astea sunt condiţiile pe care le punem. Deci abordarea este una bussiness as usual şi arată că singurul parteneriat luat în calcul de Germania cu România este cel economic. Victoria de la Berlin poate fi sărbătorită la Antena 3, dar nu va duce la un adevărat parteneriat strategic româno-german. România va fi un partener second-hand cu oportunităţi de imagine pentru domnul

Mesajul este unul foarte clar. Ştim ce probleme aveţi cu corupţia, cu birocraţia, cu arieratele, dar dacă vreţi investiţii germane, astea sunt condiţiile pe care le punem. Deci abordarea este una bussiness as usual şi arată că singurul parteneriat luat în calcul de Germania cu România este cel economic, Germania fiind oricum cel mai mare partener comercial al ţării noastre. Acest parteneriat economic trebuie să continue indiferent dacă Ponta este sau nu este premier. Despre vreun parteneriat politic în UE, despre aderarea la Schengen sau ridicarea MCV pe Justiţie, Merkel n-a spus nimic. În schimb, ministrul de Interne Friedrich anunţa recent o înăsprire a măsurilor ”împotriva vânătorilor de beneficii sociale săraci” din România şi Bulgaria. Iar comisarul german al energiei spunea recent că România este o ţară neguvernabilă.

Ca urmare, nu cred în victoria lui Victor de la Berlin. Nu pot să-l bănuiesc pe premier nici de o viziune atât de consistentă de politică externă încât să se gândească că apropierea de Germania ar putea spori rolul României în promovarea parcursului european al Republicii Moldova. Este clar că Germania este interlocutorul principal al Rusiei în UE, la fel cum este cunoscut că Merkel i-a oferit la Meseberg preşedintelui rus de atunci, Medvedev, înfiinţarea unui Consiliu de securitate UE-Rusia în schimbul soluţionării conflictului transnistrean. Berlinul a încercat să joace astfel un rol în regiune, dar abordarea sa a fost timidă, ea nepunând condiţii precise ruşilor precum retragerea trupelor din Transnistria. N-a fost stabilit măcar un calendar al retragerii şi n-au fost fixate stimulente pozitive şi negative. Ca urmare, chiar dacă Merkel a mai vizitat Republica Moldova, acest episod arată că abordarea germană a eşuat deocamdată în acest sens.

Iar România poate să fi un etern avocat al aderării Moldovei la UE şi să îndemne Germania, ca partener strategic autopropus, să susţină forţele pro-europene de la Chişinău în zadar, dacă acestea îşi dau singure foc la valiză prin crize politice motivate de interese oligarhice. Aceste forţe politice trebuie ele însele să convingă Germania că ţara lor merită să fie în UE.

Faptul că Ponta garantează pentru ele nu cred că e o garanţie. Merkel nu i-a dat lui Ponta un cec în alb, ci i-a pus în faţă ce aşteaptă Germania de la România pentru un parteneriat strict economic. Deocamdată, problema arieratelor rămâne nerezolvată de ani de zile, iar soluţionarea ei este amânată sine die. Cât despre statul de drept, transparenţă şi lupta anticorupţie, nu există semnale pozitive. Revizuirea Constituţiei este făcută netransparent şi cu amendamente precum posibilitatea de a-i chema în faţa Parlamentului pe magistraţi. De aceea cred că victoria de la Berlin poate fi sărbătorită la Antena 3, dar nu va duce la un adevărat parteneriat strategic româno-german. România va fi un partener second-hand cu oportunităţi de imagine pentru domnul Ponta acasă. Atât. Dovadă este că presa germană a scris extrem de puţin despre vizita lui Ponta, consemnând doar angajamentele luate de acesta legate de combaterea corupţiei şi statul de drept.