Va deveni Turcia lui Erdogan o Rusie a lui Putin?

(Uriel Sinai / Getty Images)

Protestele din Turcia ar trebui abordate prin prisma Rusiei, nu a Orientului Mijlociu (OM), recomandă analistul de la Bloomberg, Mark Champion. De-a lungul mai multor ani, premierul turc Recep Tayyip Erdogan tinde spre o democraţie trunchiată, asemeni celei pe care Vladimir Putin a impus-o în ţara sa, scrie analistul, într-un comentariu preluat de Inopressa.ru.

Potrivit lui Mark Champion, Erdogan îl respectă mai mult pe Putin, cu violenţa lui, decât Uniunea Europeană (UE), care 'bodogăne' mereu despre libertăţile civile. Liderii celor două ţări au multe în comun, este de părere autorul articolului, precizând că ambii sunt foşti sportivi (Putin - judoka, Erdogan - fotbalist), ambii se bucură de popularitate, ambii au meritat recunoştinţa alegătorilor pentru scoaterea ţărilor lor din criză, însă ambii simt că timpul succeselor economice a început să treacă.

Acum, Erdogan vrea să realizeze bine cunoscuta pentru ruşi 'rocadă' şi să devină preşedinte, după ce timp de mulţi ani a fost premier, subliniază analistul.

Asemănarea dintre Rusia şi Turcia nu trebuie să mire pe nimeni, este de părere Champion. Din punct de vedere geografic, cultural şi istoric, ambele ţări se află la graniţa dintre Occident şi Orient.

Desigur, mulţi dintre protestatarii din Turcia sunt îngrijoraţi de tendinţele islamiste ale lui Erdogan şi consideră că modul lor de viaţă este în pericol, însă, de fapt, turcii protestează împotriva 'formei locale de putinism', este convins jurnalistul.

Mass-media din Turcia constituie cel mai elocvent exemplu de 'putinizare' a ţării. În anii 1990, în Turcia, la fel ca în Rusia, principalele cotidiene şi posturi de televiziune aparţineau miliardarilor, care le foloseau în scopurile lor politice şi comerciale. Pe lângă aceasta, existau doar trei 'teme interzise': asuprirea minorităţii kurde, genocidul împotriva armenilor din 1915 şi criticile la adresa lui Ataturk.

Printr-o serie de paşi pe care i-a întreprins, Erdogan a pus capăt libertăţii mass-media din Turcia. Cel mai mare holding media a fost preluat de o rudă apropiată a premierului, jurnaliştii au fost ameninţaţi cu anchete, iar mass-media care au preluat noile reguli ale jocului au primit sprijin financiar din partea statului, subliniază Champion.

Desigur, toate analogiile între cele două ţări sunt convenţionale. După cum recunoaşte analistul, 'în Turcia tradiţiile pluraliste şi societatea civilă sunt mult mai puternice, iar acest lucru inspiră încredere'.

După toate probabilităţile, protestele din Turcia nu vor duce la schimbări atât de radicale precum demisia lui Erdogan. Să sperăm că ele îl vor ajuta să vadă ce risc comportă urmarea modelului Putin, conchide analistul.