Un fruct miraculos, lămâia

Lămâiul (Citrus limon) este un arbust din familia Rutaceae, considerat veşnic verde. În urma analizei genetice, s-a constatat că lămâiul este un hibrid între un portocal acru şi un lămâi sălbatic („citron”).

Prima cultivare pe scară largă a plantei în Europa a început în Genova, în mijlocul secolului XV; în America, Cristofor Columb a adus seminţe de lămâi în anul 1493 ; James Lind, în 1747 adaugă sucul de lămâie (bogat în vitamina C) în dieta marinarilor care sufereau de scorbut. A fost folosit din cele mai vechi timpuri ca plantă ornamentală, iar în medicină pentru proprietăţile sale antiseptice şi ca antidot pentru diferite otrăvuri. În ceea ce priveşte producţia, India ocupă primul loc (cu aproximativ 23,7%), urmată de Mexic şi Argentina.

Fructul are utilizări multiple în bucătărie: sucul proaspăt este utilizat în condimentarea peştelui sau în marinarea acestuia; poate înlocui oţetul în salate; adăugând apă şi miere (sau zahăr brun) se obţine limonada; drept conservant de scurtă durată la anumite fructe sau legume care au tendinţa de a se oxida; coaja rasă a fructelor este utilizata pentru a adăuga aromă produselor de patiserie, dulceaţă, budinci, orez, etc.

Medicinal: acest fruct miraculos, cunoscut mai mult ca astringent, are o mare valoare terapeutică. Sucul de lămâie are proprietăţi depurative, detoxifiante, este un puternic şi minunat decongestionant al ficatului şi vezicii biliare. Are proprietăţi bactericide, antiseptice (în diverse infecţii), diuretice, stări febrile, tonic al sistemului nervos central şi al sistemului nervos simpatic, (se presupune că ar putea juca un rol împotriva bolilor degenerative ale creierului, ca Alzheimer), fluidifiant sanguin, remineralizant, antireumatic, anticancerigen, obezitate (seara se toarnă o ceaşcă cu apă în clocot peste o linguriţă de muşeţel şi o lămâie tăiată felii, se lasă la macerat toată noaptea se bea dimineaţa pe nemâncate); de asemenea imunostimulant, antiacid gastric, vermifug. Ca tonic digestiv se bea după mese suc proaspăt stors în apă caldă îndulcit cu miere sau zahăr brun.

Este mult folosit şi în cosmetică pentru a da elasticitate pielii, prevenirea ridurilor- loţionări ale feţei de 2 ori pe săptămână cu suc de lămâie, antiacneic; pentru unghii friabile - tamponări cu suc de lămâie dimineaţa şi seara; important rol anti-mătreaţă şi pentru îngrijirea părului; hemoragii nazale - tampon de vată îmbibat cu suc de lămâie; negi - tamponări de 2 ori pe zi cu oţet în care s-a macerat timp de 8 zile coaja a 2 lămâi (efect garantat, verificată personal). Uleiul esenţial de lămâie distruge larve de ţânţari; folosit în aromoterapie poate modifica starea de spirit.

Chiar dacă pare foarte cunoscut, poate banal, să nu uităm să folosim cât mai des acest fruct minunat dăruit de Mama Natură, de culoare galben strălucitor „culoarea zeilor” asociată cu aurul, cu lumina şi căldura soarelui. Galbenul stimulează digestia, redă curajul, optimismul, speranţa, conferă linişte şi încredere în sine. Aurul „aduce la lumină esenţa naturii umane, dă sens vieţii ajutând individul în atingerea obiectivelor sale şi din acest motiv reprezintă deschiderea şi nobleţea sufletului .”