Umbra băncii Vaticanului planează asupra Conclavului

Noul Papă se va confrunta cu multe probleme greu de gestionat şi soluţionat, dar el va trebui să abordeze în primul rând cea mai pământească dintre ele - banii. Institutul pentru Opere Religioase (IOR, banca Vaticanului) este ''nodul'' căruia va trebui să-i acorde prioritate, se arată într-o analiză publicată de L'Espresso.

Imaginea internaţională a băncii Vaticanului se află la minimele ei istorice, aşa cum nu s-a mai întâmplat de pe vremea crahului ''Banco Ambrosiano'' şi a scandalului Enimont (principalul proces judiciar din operaţiunea ''Mâini curate'' de la Milano, între 1993 şi 2000, care a implicat cei mai importanţi exponenţi politici, acuzaţi de a fi încasat o mită de 150 miliarde de lire, pentru a finanţa ilegal partide, n.red).

Joseph Ratzinger a încercat să transforme IOR într-o bancă 'normală', dar a eşuat: secretele conturilor cifrate sunt încă în siguranţă, intrarea pe lista albă a ţărilor virtuoase financiar este încă expusă riscului, în timp ce managerii - laici şi prelaţi - care s-au opus oricărei reforme a IOR se află încă la cârma instituţiei. Vaticanul este considerat unul dintre ultimele paradisuri fiscale rămase în Europa, subliniază L'Espresso.

Viitorul Suveran Pontif va trebui să înfrunte în primul rând acuzaţiile procuraturii din Roma, care din 2009 până în prezent a deschis linii de anchetă ce au implicat directori ai băncii, preoţi şi persoane apropiate de aşa-numita ''Bandă din Magliana (cea mai puternică organizaţie criminală din cartierul Magliana din Roma, n.red).

Dintre toate dosarele, cel mai delicat pentru Vatican este cel care îl implică pe directorul general Paolo Cipriani, pe adjunctul său, Massimo Tulli, şi pe fostul preşedinte Ettore Gotti Tedeschi, bancherul legat de Opus Dei înlăturat cu un an în urmă de loialii secretarului de stat, Tarcisio Bertone, pentru că a vorbit prea mult cu procurorii şi funcţionarii ''Bankitalia''.

''Sunt acuzaţi de omitere de informaţii, încălcând normele privind combaterea spălării de bani', spun surse apropiate de dosarul focalizat pe suma de 23 de milioane suspectată de a fi fost transferată dintr-un cont secret al instituţiei. 'Probabil dosarul lui Gotti Tedeschi, care a avut de fapt un rol doar formal, va fi casat', mai spun sursele.

În ceea ce-l priveşte pe Cipriani însă, procurorii Nello Rossi şi Stefano Fava vor continua anchetarea. Fost director al băncii '' Santo Spirito'' şi ''Capitalia'', prieten cu bancherul Cesare Geronzi, directorul IOR este considerat braţul operativ al lui Bertone. Din 2007, el a fost custodele secretelor şi misterelor băncii. În pofida acuzaţiilor magistraturii, i-a fost reconfirmată încrederea în urmă cu câteva zile.

Înainte de a renunţa la Pontificat, Ratzinger a numit noul preşedinte al IOR - germanul Ernest von Freyberg, numărul unu al unei companii care construieşte nave de război pentru Germania -, un nou consiliu de administraţie şi un nou membru al Comisiei Cardinalilor pentru supravegherea IOR - monseniorul Domenico Calcagno, un adept intransigent al lui Bertone, care l-a înlocuit pe Attilio Nicora, unul dintre puţinii care s-au luptat pentru o mai mare transparenţă.

Cipriani însă a rămas în scaunul sau. 'Este greu de crezut că odată cu noua structură se va putea reforma cu adevărat instituţia', spun pesimiştii. Ei subliniază totodată şi alte paradoxuri: 'În noiembrie anul trecut, a fost numit noul director general al Autorităţii de Informare Financiară a Vaticanului (AIF), elveţianul René Brulhart, fost numărul unu al autorităţii de combatere a spălării de bani din Liechtenstein, ţara off-shore prin excelenţă'.

Afacerea Cipriani nu este singura care zguduie ''zidurile sfinte''. Există nenumărate anchete în curs privind spălări de bani ai căror protagoniştii sunt circa zece preoţi care, potrivit procuraturii, ar fi folosit conturile lor de la IOR ca 'maşină de spălat' pentru operaţiuni ilegale de sute de mii de euro.

Lista suspecţilor este lungă. Pe ea se află şi părintele Evaldo Biasini supranumit ''don Bancomat'', fostul contabil al Congregaţiei misionarilor Sângelui lui Hristos, anchetat şi deoarece este considerat gardianul fondurilor negre ale întreprinzătorului Diego Anemone (implicat într-un dosar de mituire în schimbul atribuirii de contracte publice, n.red).

Într-un alt dosar apare monseniorul Emilio Messina, capelan în trei case de îngrijire catolice, căruia i se impută transferuri suspecte de aproximativ 300.000 de euro. Părintele Orazio Bonaccorsi, un sicilian, speră ca dosarul său de la Roma pentru spălare de bani să sfârşească precum cel din 2011, care s-a încheiat cu achitarea în primă instanţă.

Potrivit procurorilor din Catania, care au făcut recurs la curtea de apel, nu există nicio îndoială privind delictul comis: preotul ar fi reciclat prin IOR circa 225.000 de euro obţinuţi printr-o înşelare a statului de 600.000 de euro, o fraudă pusă în aplicare de tatăl şi unchiul preotului cu fonduri ale Por Sicilia (stimulente pentru întreprinderi).

Într-o altă anchetă, se evidenţiază personaje legate de ''Banda din Magliana''. Actorul principal, de această dată, este părintele Salvatore Palumbo, cunoscut de prieteni şi credincioşi ca părintele Mariano, care a fost arestat în iulie anul trecut deoarece era suspectat, împreună cu zece alte persoane, de reciclarea în contul său deschis la IOR a sumei de 150.000 de euro, rodul unor fraude de milioane în detrimentul Telecom, Primăriei Romei şi societăţii de asigurări Ina-Assitalia.

Arhitecţii fraudelor, potrivit procurorilor, sunt fostul avocat Simone Fazzari şi Ernesto Diotallevi, personajul de mai multe ori anchetat legat de Banda din Magliana, dar întotdeauna achitat.

'Modalităţile operative ale IOR - a scris judecătorul de instrucţie în ordinul de arest preventiv care a dezmembrat banda - permit să se afirme că operaţiunea are caracteristicile reciclării de bani. În această privinţă, trebuie menţionată aici natura IOR, asimilabilă unei bănci străine dintr-o ţară extracomunitară, care nu aplică obligaţiile echivalente în scopul reglementărilor antireciclare'.

Dacă relaţiile cu magistratura nu sunt bune, cele dintre IOR şi autorităţile financiare italiene sunt şi mai rele. Aceasta în pofida faptului că în 2011 Vaticanul a decis să înfrunte cu curaj obstacolul ''Moneyval'', organismul Consiliului Europei alcătuit din experţi în spălare de bani, care le acordă statelor un gen de ''carnet de note'' de ''bonitate financiară''.

Practic, ''Moneyval'' este cel care decide cine intră pe ''lista albă'' a virtuoşilor. Examenul nu a fost încă luat de Vatican, chiar dacă în iulie 2012, unii cardinali s-au grăbit să vorbească despre un 'succes extraordinar'. Experţii au apreciat că Vaticanul este 'neconform, sau parţial conform', cu 23 de recomandări din 45, în timp ce din cele mai relevante 16 puncte au fost depăşite doar nouă.

Comisia a acordat Sfântului Scaun încă un an pentru a se conforma standardelor internaţionale. În vară se va şti dacă Vaticanul va intra pe lista albă, sau dacă va rămâne în ''purgatoriu''. Alegerile pe care le va face noul Papă vor fi decisive.

Evenimentele recente nu prevestesc însă nimic bun, scrie L'Espresso. Dincolo de problemele de management şi de anchetele care se deschid lunar (IOR a apărut şi în ancheta privind Banca Monte dei Paschi din Siena implicată într-un scandal de corupţie şi fraudă), la 1 ianuarie Bankitalia a rupt brusc toate relaţiile cu Sfântul Scaun.

La cererea magistraţilor din Roma a blocat toate bancomatele şi plăţile electronice ale Cetăţii Vaticanului, comunicând băncilor italiene supravegheate (printre care şi Deutsche Bank Italia, care furniza serviciul fără autorizare legală), interdicţia absolută de a colabora cu IOR. Motivul a fost absenţa unei legislaţii bancare a scaunului papal şi a unui sistem adecvat de supraveghere şi combatere a spălării de bani.

După o lună, însa, farmacia şi Muzeele Vaticanului au acceptat din nou cardurile de debit, datorită unui acord financiar între IOR şi o societate elveţiană - ''Aduno Sa. În cantonul Ticino, într-o ţară din afara UE, funcţionarii guvernatorului Băncii Italiei, Ignazio Visco, nu au nicio putere.