UE deschide uşa în faţa Kievului

Parafarea acordului de asociere dintre Uniunea Europeană (UE) şi Ucraina va avea loc vineri, 30 martie. Textul acestui document, o parte din care reprezintă şi acordul privind zona de liber schimb, ar fi trebuit să fie parafat încă din 19 decembrie anul trecut, însă summitul care a avut loc în acea zi la Kiev s-a încheiat practic cu un schimb de ultimatumuri.

La acea dată, oaspeţii europeni şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu legislaţia electorală şi persecutarea liderilor opoziţiei în Ucraina, în timp ce gazdele summitului au replicat invocând prevederile legii care interzic amestecul în sistemul juridic. În sfârşit, pauza de trei luni urmează să se încheie, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

Părţile au decis să nu transforme parafarea într-un eveniment politic, ci să se limiteze la o modestă procedură tehnică. Din partea Ucrainei documentul va fi semnat de ministrul-adjunct al afacerilor externe Pavel Klimkin, iar din partea UE - de directorul pentru Rusia, Parteneriatul Estic şi Balcanii de Vest din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE), Miroslav Lajcak.

După cum confirmă analistul ucrainean Konstantin Bondarenko, este vorba despre o procedură tehnică. 'Parafarea înseamnă că negocierile sunt încheiate în totalitate, că părţile au convenit asupra tuturor punctelor şi că la document nu vor mai fi iniţiate modificări substanţiale. Însă, există şi o altă dimensiune a acestei etape: actuala echipă de diplomaţi europeni a reuşit să facă ceea ce nu au putut nici Iuşcenko, nici Timoşenko, pe care mulţi în Occident îi consideră promotori ai democraţiei şi îi contrapun actualei puteri ucrainene. Însă, una sunt afirmaţiile şi declaraţiile politice, şi altceva sunt acţiunile concrete, care apropie Ucraina de Europa', subliniază Bondarenko.

În ajunul parafării, experţii de la Kiev nu ştiau cum se va încheia disputa privind introducerea în textul acordurilor a unui punct privind perspectiva unui statut cu drepturi depline al Ucrainei în UE. Asupra acestui lucru insistau oficialii de la Kiev, fapt care irita Bruxellesul. În opinia expertului Vladimir Gorbaci, s-a găsit o formulă de compromis, care să încurajeze partea ucraineană, dar care să nu pună obligaţii pe umerii celei europene'.

Potrivit lui Gorbaci, UE a decis să parafeze textul acordurilor pentru a arunca mingea în terenul ucrainean: 'Acesta este un semnal şi pentru putere, şi pentru opoziţie, şi pentru societatea ucraineană. La rândul său, UE va face totul pentru a răspunde cererii de integrare europeană a Kievului. Acum, lucrurile ţin de Ucraina, iar aici sunt posibile două variante: fie puterea va îndeplini cererile partenerului /european(, aducând activitatea autorităţilor şi politica internă în conformitate cu standardele UE, fie va trebui schimbată puterea, în cazul în care aceasta se va dovedi incapabilă să desfăşoare reformele necesare', explică analistul.

Până acum, punctul central al cererilor politicienilor europeni îl constituia refuzul Kievului de a renunţa la justiţia selectivă, de a-i elibera din închisoare pe liderii opoziţiei şi de a le oferi acestora posibilitatea participării la alegerile parlamentare din octombrie. La sfârşitul lui ianuarie, aceste cereri au fost formulate într-o rezoluţie specială a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei )APCE(. În februarie, APCE şi-a exprimat îngrijorarea că puterea ucraineană nu a reacţionat la atenţionări, ameninţând Kievul cu sancţiuni. La sfârşitul lui martie, parlamentul ucrainean a analizat rezoluţia, acceptând să îndeplinească unele dintre cererile europenilor, însă ignorând acele puncte care cereau revizuirea legislaţiei penale într-un mod care să permită eliberarea Iuliei Timoşenko, aminteşte Nezavisimaia Gazeta.

În pofida faptului că ultimele evenimente constituie o nouă dovadă a relaţiilor deteriorate dintre Ucraina şi UE, Bruxellesul a decis să nu amâne parafarea acordului cu Kievul. După cum a explicat politologul german Alexander Rahr, există mai multe cauze. 'În primul rând, Timoşenko nu este Andrei Saharov şi mulţi din Europa înţeleg că trecutul ei în domeniul afacerilor o fac să semene mai degrabă cu Hodorkovski. În afară de aceasta, Ucraina răspândeşte astăzi multe materiale pe această temă şi în Europa se fac auzite multe voci conform cărora detenţia Iuliei Timoşenko nu poate constitui o piedică pentru integrarea europeană a Ucrainei, pentru că în acest caz Ucraina ar ateriza 'fără paraşută' pe teritoriul rus', subliniază Rahr.

În al doilea rând, politologul german este convins că mulţi din Europa îşi doresc o zonă de liber schimb cu Ucraina: 'nu este vorba despre nicio politică, ci strict de business'. În al treilea rând, continuă Rahr, 'proiectul Nabucco este practic mort şi mulţi din Europa vorbesc despre necesitatea modernizării sistemului ucrainean de transport al gazului, care devine extrem de important pentru UE'.

Cu toate acestea, interesul partenerului european pentru Ucraina are propriile limite temporale, atenţionează Gorbaci. 'Probabil, cererile UE faţă de Ucraina în ceea ce priveşte soarta liderilor opoziţiei vor fi îmblânzite, însă viitoarele alegeri parlamentare vor constitui un eveniment cheie în ceea ce priveşte evoluţia ulterioară a relaţiilor', a declarat Gorbaci, citat de Nezavisimaia Gazeta.