UE aprobă cererea Franţei pentru ajutor militar
alte articole
Ţările UE au căzut de acord marţi să ofere asistenţă militară Franţei în efortul său de a răspunde cu forţa la atacurile teroriste de la sfârşitul săptămânii trecute, în care au murit 132 de persoane şi au fost rănite aproximativ 350.
Decizia unanimă din partea miniştrilor europeni ai apărării invocă o clauză foarte puţin cunoscută până acum a tratatului UE care prevede furnizarea de “ajutor şi asistenţă” în cazul unei “agresiuni armate” împotriva unui stat membru al blocului european.
Preşedintele Francois Hollande a cerut luni, în timpul unei sesiuni comune a Parlamentului francez, manifestarea solidarităţii şi ajutorului UE, susţinând că Franţa se află în război şi că va distruge Statul Islamic – gruparea jihadistă care şi-ar fi asumat răspunderea pentru atacuri.
UE “şi-a exprimat sprijinul deplin” şi este pregătită să ofere întreaga asistenţă cerută, a declarat şefa UE pentru politică externă Federica Mogherini într-o conferinţă de presă comună cu ministrul francez al Apărării Jean-Yves Le Drian, care şi-a petrecut dimineaţa zilei de marţi discutând cu omologii săi din UE pe tema operaţiunilor militare ale Franţei.
Conform unei surse prezente la întâlnire, Le Drian a explicat că Franţa a cerut invocarea clauzei UE – şi nu a Articolului 5 al NATO – deoarece unii membri ai cabinetului lui Hollande nu au dorit să pună presiune pe SUA şi nu au dorit să destabilizeze şi mai mult Orientul Mijlociu printr-o intervenţie NATO, conform Politico.
Mogherini a declarat că mai multe ţări au anunţat deja că sunt pregătite să ofere asistenţă materială precum şi un sprijin mai amplu în alte teatre de operaţiuni pentru a susţine capabilităţile de luptă franceze.
Un alt motiv pentru care Franţa a invocat clauza UE, cunoscută sub numele de Articolul 42.7, a fost că aceasta poate fi implementată rapid, fără să necesite decizii oficiale sau concluzii din partea Consiliului European, a declarat Mogherini.
Conform unei surse prezente la întâlnirea ministerială, explicaţia a fost necesară, întrucât “unii dintre noi nu am auzit niciodată de Articolul 42”.
