Turcia: Sultanul pe cai mari, promite noi operaţiuni militare în estul Siriei şi Irak. Miliţiile înarmate de americani, în vizor

După invazia turcă de două luni în nordul Siriei şi ocuparea oraşului predominant kurd Afrin, întrebarea logică ce rămâne este: care este mişcarea următoare a “sultanului” Erdogan?

Discursul victoriei în Afrin, susţinut duminică de preşedintele Recep Tayyip Erdogan, nu a dus lipsă de elemente simbolice care denotă aspiraţiile neo-otomane ale Turciei dincolo de graniţele sale.

Erdogan a afirmat: “Acum steagul turcesc va flutura acolo! Steagul Armatei Siriene Libere va flutura acolo!”, în timp ce a comparat campania din Afrin cu apărarea, de către otomani, a Peninsulei Gallipoli în timpul primului război mondial.

Luni lucrurile au evoluat. În timpul unui discurs ulterior ţinut la Ankara, Erdogan a declarat că “3.622 de terorişti YPG au fost neutralizaţi până acum” în Afrin şi a promis şi vor exista alte operaţiuni. “Intenţia noastră nu este să invadăm, ci să desfăşurăm operaţiuni pentru eliminarea teroriştilor şi a ameninţărilor teroriste la adresa ţării noastre”.

După cum susţine ziarul Hurriyet, Erdogan a promis că va extinde operaţiunea militară spre est, în teritoriul controlat de luptătorii YPG (Unităţile de Apărare ale Poporului Kurd, pe care Turcia le consideră o extensie a grupului PKK). O astfel de mişcare ar face ca forţele turce (inclusiv aliatul lor terestru, Armata Siriană Liberă) să aibă de înfruntat Forţele Democrate Siriene (FDS), care sunt înarmate şi pregătite de SUA.

Potenţiala extindere a operaţiunii lui Erdogan va include locaţii situate la est de râul Eufrat şi zone ocupate de forţele americane.

Erdogan a cerut luni guvernului irakian să ia măsuri împotriva membrilor PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) din Sinjar, subliniind faptul că armata turcă este pregătită să lanseze în Irak o operaţiune de tipul celei din Afrin.

“Am spus guvernului central irakian că ar trebui să cureţe Sinjar [de membrii PKK]. Le-am spus, ‘Dacă nu sunteţi capabili să o faceţi, atunci vom pătrunde în regiune pe neaşteptate, într-o noapte, şi vom curăţa regiunea de membrii PKK’”, a declarat Erdogan în timpul unei ceremonii la palatul prezidenţial din Ankara.

Conform site-ului Zero Hedge, victoria din Afrin reprezintă două câştiguri geopolitice enorme pentru Turcia: în primul rând, Pentagonul s-a grăbit să arunce luptătorii YPG în Afrin (pentru a-şi acoperi urmele, Pentagonul ar fi încercat să facă o distincţie lingvistică între YPG şi Forţele Democrate Siriene – acestea fiind alcătuite în principal din luptători YPG – precum şi o distincţie între luptătorii YPG care operează în Afrin şi restul forţelor kurde din Rojava); în al doilea rând, Rusia a deschis spaţiul aerian sirian deasupra Afrin şi Idlib, într-o mişcare fără de care campania aeriană turcă ar fi fost imposibilă.

Curăţări etnice

Cu privire la Afrin, Erdogan a indicat că forţele turce se vor retrage în cele din urmă, după ce “teroriştii” vor fi înlăturaţi, lăsând oraşul şi regiunea “adevăraţilor proprietari” – o continuare a unui obiectiv exprimat în mod public de către preşedintele turc privind o schimbare demografică radicală în nord-vestul Siriei.

În timpul unui discurs televizat la sfârşitul lunii ianuarie, cu ocazia lansării “Operaţiunii Ramura de Măslin”, a fost pentru prima dată când Erdogan a promis că “va înapoia Afrin proprietarilor săi reali”. El a precizat la acea vreme că “55% din Afrin este format din arabi, în timp ce 35% dintre kurzi au venit acolo mai târziu” – implicaţia fiind că operaţiunea militară a Turciei ar putea reduce în mod drastic populaţia predominant kurdă a regiunii la un nivel aflat sub pragul demografic propus de Erdogan.

Din acest motiv, mass media kurdă din Siria a acuzat în mod constant Turcia că a lansat campania sa din dorinţa de a curăţa regiunea de frontieră turcă de identitatea sa istorică kurdă. Într-adevăr, mai susţine site-ul Zero Hedge, cuvintele preşedintelui turc în timpul unor discursuri televizate dezvăluie în mod clar obiective militare ce se potrivesc cu definiţia genocidului – fără a mai lua în calcul atrocităţile care au loc deja pe teritoriul sirian.