Turcia: lupta pentru putere divizează AKP

Premierul Turciei a înăbuşit opoziţia din stradă, însă în prezent se confruntă cu un duşman mult mai de temut: contestatarii din propriul său partid şi din misterioasa mişcare Gülen. Ruptura ar putea aduce sfârşitul islamului politic în Turcia, aşa cum îl ştim acum, comentează Der Spiegel.

Membrii şi simpatizanţii partidului conservator-islamist al lui Erdogan (Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, AKP) s-au abţinut, pentru mult timp, de la formularea oricărei, critici, însă în prezent ei s-au întors împotriva primului ministru, iar concurenţii lui Erdogan din cadrul AKP s-au folosit de tulburările post-Gezi pentru a se distanţa de el.

În ediţia în limba engleză a cotidianului pro-guvernamental Zaman, jurnalistul Yavuz Baydar a comparat recent Turcia lui Erdogan cu Statele Unite în era McCarthy. La rândul său, Fundaţia Scriitori şi Jurnalişti ( GYV, conservator-islamică) a avertizat că actualele evenimente din Turcia afectează orice viitoare democratizare.

Cel mai izbitor aspect în privinţa acestor critici sunt sursele sale, în condiţiile în care atât Zaman cât şi GYV fac parte din mişcarea formată în jurul predicatorului turc Fethullah Gülen, considerat enorm de influent în cadrul guvernului.

Gülen trăieşte într-un exil auto-impus în SUA de mai mulţi ani, părăsind Turcia după ce procurorii l-au acuzat că ar fi conspirat la instigarea unei revoluţii islamiste. Adepţii săi au înfiinţat şcoli în 140 de ţări, alături de o bancă, publicaţii şi spitale.

Adepţii lui Gülen se prezintă în exterior ca nişte persoane cu o viziune modernă. Numărul lor este în creştere în Turcia, unde familiile sărace laudă angajamentul lui Gülen faţă de educaţie, iar oamenii de afaceri - atitudinea sa favorabilă faţă de comerţ. Cu toate acestea, persoanele care au părăsit mişcarea vorbesc despre structuri de spălare a creierului, asemănătoare celor dintr-o sectă.

În telegrame diplomatice americane ale Departamentului de Stat făcute publice de WikiLeaks, diplomaţii americani îi descriu pe adepţii lui Gülen în 2004 drept 'cel mai puternic grup islamist din Turcia, temut de către principalele instituţii ale statului turc'. Mişcarea, se adaugă în documente, 'controlează afaceri, activităţi comerciale şi mijloace mass-media importante şi s-a infiltrat adânc pe scena politică - inclusiv la cele mai înalte niveluri ale AKP'.

Pe de altă parte, AKP serveşte ca loc de întâlnire pentru o varietate de grupuri. Partidul include atât susţinători ai lui Erdogan cât şi adepţi ai mişcării Gülen, alături de unele facţiuni dizident. În urma victoriei electorale din 2002, cele două tabere ale AKP au intrat într-un parteneriat strategic: Gülen urma să asigure voturi pentru AKP, iar Erdogan să îi protejeze pe adepţii lui Gülen.

În ultimele luni, însă, alianţa a început să se năruie. Erdogan a demis importanţi oficiali din justiţie şi funcţionari ai partidului pe care îi suspecta de legături strânse cu Gülen, în condiţiile în care mişcarea a devenit prea influentă pentru gustul său, iar în prezent, în urma revoltelor din Parcul Gezi, lupta pentru putere a irupt la suprafaţă.

Acest conflict din interiorul partidului este mai periculos pentru Erdogan decât demonstraţiile de stradă, notează Der Spiegel. O ruptură în cadrul AKP ar putea însemna sfârşitul islamului politic în Turcia. În acest caz, diferenţele ideologice joacă doar un rol secundar. În schimb, susţinători lui Gülen par mai interesaţi de posturi şi privilegii.

Reţeaua lui Gülen recurge la 'concepte cum ar fi dialogul şi toleranţa, dar organizaţia urmează o ordine extrem de strică şi de ierarhică', explică Mustafa Sen, sociolog la prestigioasa Universitate Tehnică a Orientului Mijlociu din Ankara.