Tomograful dezvăluie identitatea unei mumii egiptene: era medicul Faraonului
alte articole
Mumia Nespademu a ajuns la Muzeul Naţional de Arheologie (MAN) din Madrid (Spania), în anul 1925. A fost o donaţie a unui om de afaceri şi politician spaniol, Ignacio Bauer, care a cumpărat-o de la Muzeul din Cairo (Egipt). Mumia a petrecut patru luni în vama portului Barcelona şi, în cele din urmă, când a intrat în muzeu, directorul de atunci a identificat corpul ca fiind al unei femei. Cu toate acestea, studiul inscripţiilor de pe cutiile aurite care o însoţeau indicau faptul că era un preot al lui Imhotep, înţelept considerat zeu al medicinei în Egipt.
Acum, rezultatele unui studiu radiologic de pionierat în Spania dezvăluie că era medicul Faraonului. Studiul, ale cărui rezultate au fost prezentate luni, 12 iunie a.c., în sala Muzeului Naţional de Arheologie, a fost realizat de către această instituţie şi de Spitalul Universitar Quirónsalud din Madrid.
Cu un an în urmă, cele patru mumii ale muzeului (trei egiptene şi una Guanche) au fost supuse unei tomografii computerizate de înaltă rezoluţie (TAC) şi, ulterior, a început munca de reconstrucţie tridimensională pentru a le determina vârsta, sexul, posibilele boli de care au suferit sau profesia, relatează publicaţia El Mundo.
Medic şi preot
Datorită studiului s-a confirmat faptul că Nespademu, un personaj din perioada ptolemeică (300-200 î.Hr.), a fost un bărbat care a murit în jurul vârstei de 50 ani şi a suferit unele fracturi costale pe parcursul vieţii sale dar care nu i-au cauzat moartea. Dar cel mai important lucru este că a fost confirmat faptul că era medicul Faraonului. Tomografia a dezvăluit existenţa a 25 de obiecte ascunse între bandaje: nouă bijuterii şi 16 amulete. Printre acestea din urmă există două seturi a câte patru plăci care îi reprezintă pe cei patru fii ai lui Horus: Duamutef, un cap de şacal care simbolizează stomacul; Hapi, un cap de babuin care reprezintă plămânii; Amset, un cap uman simbol al ficatului; şi Kebehsenuf, un cap de şoim care simbolizează intestinele.
Au existat, de asemenea, alte două plăci ale zeului Thoth, două ale zeiţelor Isis şi Nephthys în doliu, doi ochi de Horus - simbol de protecţie - şi o amuletă de inimă.
Aceste amulete sunt realizate din acelaşi material ca şi cutiile exterioare în care era ambalată mumia, fapt care confirmă că a fost medicul Faraonului. „Tot ceea ce a ales cu care să se îngroape are de-a face cu lumea funerară şi cu profesia sa”, explică şeful Departamentului de Antichităţi egiptene şi ale Orientului Mijlociu al MAN, Carmen Perez Die. Bijuteria cea mai proeminentă este o coroană în formă de scarabeu înaripat inversat. „Este un simbol al învierii”, afirmă Perez Die. Mumia purta, de asemenea, sandale, un colier usekh şi brăţări.
Înmormântarea corespunde persoanelor de rang social ridicat, deşi expertul subliniază faptul că relaţia lui cu Faraonul nu este cunoscută. „El s-a dedicat vindecării pelerinilor, dar nu ştiu dacă a avut contact direct cu Faraonul”, spune Perez Die. Ceea ce specialiştii au scos la iveală este posibila aparenţă fizică pe care o avea Nespademu: cu ajutorul unor sculptori medico-legali şi a scanărilor în 3D i-a fost reconstruită faţa.
Mumiile de femei
Celelalte două mumii egiptene sunt două femei. Conform celor menţionate de către radiologa de la Quirónsalud, Silvia Badillo, una dintre ele avea o vârstă între 25 şi 30 de ani, iar cealaltă aproximativ 40 ani. Femeia tânără a trăit între secolele al IX-lea şi al VII-lea î.Hr. şi a ajuns la MAN în 1887. Prezintă luxaţii post mortem şi semne de sarcină. Femeia mai în vârstă prezintă un anumit grad de osteoartrită şi îşi conservă inima, locul în care se află gândirea şi sentimentele pentru egipteni.
Ambele mumii femei evidenţiază o sănătate orală proastă, deoarece au mai mulţi dinţi lipsă din cauza cariilor. „Ceea ce este surprinzător este buna condiţie a ţesuturilor moi, dincolo de oase, cum ar fi tendoanele şi ligamentele”, a spus Badillo.
Mumia Guanche, una dintre cele mai bine conservate
Nu se poate identifica cărei perioade îi corespunde mumia Guanche – chiar dacă intervalul este între secolele II şi XV d.Hr. - dar studiul acesteia a permis să se confirme faptul că, în cultura locuitorilor canari pre-hispanici viscerele nu erau extrase în îmbălsămare, o tehnică numită mirlado.
Şeful Departamentului de Conservare de la MAN, Teresa Gomez Espinosa, explică faptul că această tehnică era aplicată doar persoanelor din straturile sociale ridicate. „A fost preparată cu plante aromatice, astringente şi repelente de insecte, înainte de a fi împachetată cu blănurile ovinelor.”
Mumia Guanche îşi păstrează toate organele şi a avut o dietă bună, deoarece dinţii sunt „într-o stare perfectă”. „Mai presus de toate mânca carne şi cereale şi foarte puţin peşte şi fructe de mare, în ciuda faptului că se afla atât de aproape de mare”, spune Gomez Espinosa.
Mumia a fost găsită într-o peşteră mormânt din Barranco de Herques, în sud-vestul insulei Tenerife, Insulele Canare, Spania, şi a ajuns la Madrid în 1764.
Mai multe informaţii: Videoclip El Mundo
