Mumie peruviană surprinde cercetătorii având gene rezistente la antibiotice

Mumia ce datează din secolul al XI-lea, descoperită în străvechea capitală a imperiului Inca, Cusco, a fost studiată de o echipă internaţională de specialişti. Cercetările lor au vizat analizarea microbiomului (termen ce desemnează totalitatea microbilor, a elementelor lor genetice şi a interacţiunilor acestora într-un mediu) conservat în mod natural în climatul uscat şi rece din Anzi, potrivit Discovery News.

Mumia, despre care cercetătorii au concluzionat că aparţine unei femei care, la momentul morţii, avea vârsta cuprinsă între 18 şi 23 de ani, a fost adusă în Italia în secolului al XIX-lea şi donată unui muzeu, împreună cu alte 11 mumii.

Autopsia a relevat că inima femeii - bine conservată - esofagul şi colonul erau mărite, ceea ce indica faptul că suferise de o formă cronicizată a bolii Chagas, o parazitoză foarte frecventă în ţările din America Centrală şi de Sud, determinată de infecţia cu protozoarul Trypanosoma cruzi, răspândit prin intermediul unei insecte hematofage din familia Triatoma, denumită şi "kissing bug." În prezent, se estimează că între 6 şi 7 milioane de oameni din întreaga lume sunt infestaţi cu acest parazit.

În urma analizării probelor şi ADN-ului prelevate din colonul şi fecalele mumiei, oamenii de ştiinţă au stabilit că, cel mai probabil femeia, care suferea şi de o boală de inimă in stare avansată, megacolon şi megaesofag (complicaţii frecvente ale bolii Chagas), a fost ucisă de boala răspândită de parazit. De asemenea, cercetătorii au fost de părere că femeia a primit tratament specific acelor timpuri, precum frunze de coca. Rezultate ale unor teste toxicologice efectuate pe o şuviţa din părul mumiei ar putea aduce mai multe dezvăluiri despre medicamentele sau drogurile psihoactive ce i-au fost administrate.

De asemenea, analizele probelor prelevate de la mumie au mai relevat că femeia suferea şi de alte boli de natură bacteriană, precum Clostridium difficile (bacterie ce afectează intestinul gros cauzând diaree şi colită; în zilele noastre apare îndeosebi după distrugerea florei naturale din intestinul gros, după administrarea de medicamente antibiotice, mai ales cele de ultima generaţie), precum şi cu anumite tipuri de papilloma virus - HPV - (herpes genital).

Multe dintre genele rezistente la antibiotic găsite în corpul mumiei ar fi făcut ineficiente tratamentele cu antibiotice moderne. Notabil este că aceste mutaţii ale genelor au apărut "în mod natural" în interiorul unor bacterii vechi de 1000 de ani şi nu sunt legate, din ce se ştie, de abuzul de antibiotice. Aceste descoperiri recente au făcut obiectul unui articol în publicaţia ştiinţifică Plos One.

Rezistenţa la antibiotice este una dintre marile îngrijorări ale medicinei moderne. Cercetătorii avertizează că dacă nu vom reduce cantitatea de antibiotice pe care le folosim, în curând ne vom trezi că trăim într-o lume în care medicamentele nu mai au efect. Rezistenţa la antibiotice a fost numită "tsunamiul tăcut cu care se confruntă medicina modernă".