"Ţipetele se vor auzi de pe Lună!" - Minciuna din spatele taxei pe tranzacţia bancară. Cum ne va afecta?

Taxa pe tranzacţiile bancare va avea un impact uriaş şi va fi resimţită puternic de cetăţeni, atrage atenţia profesorul universitar de economie Bogdan Glăvan.

Genul ăsta de impozit s-a mai practicat în statele eşuate, cu evaziune mare, cu conformare fiscală scăzută, cu deficite bugetare mari, semnalează economistul. Potrivit lui Glăvan, impactul acestei taxe este formidabil şi taxa afectează disproporţionat anumite procese de producţie

Redăm postarea economistului:

"Taxa pe tranzacţii financiare:

Nu poţi, pe de o parte, să spui că taxa ar fi minoră, de 0,2% din valoarea oricărei tranzacţii (plăţi cu cardul, transfer de bani etc.) şi, pe de altă parte, că se vor aduna 50 mld. lei (0,2% x 25000 mld. volum tranzacţii) la buget; care reprezintă 3% din PIB. O taxă cu un impact uriaş, atât de mare, pur şi simplu nu are cum să treacă drept o taxă care să nu fie simţită de cetăţeni; din contră, va fi foarte simţită, aşa cum voi explica.

E ca şi cum ai spune unui om căruia vrei să îi iei sânge, că îl vei înţepa cu un ac atât de subţire, încât nici nu va simţi. Iar apoi ai preciza: 'Vezi oala asta mare de lângă pat? O s-o umplem toată cu sânge, nici o grijă.' Este evident că, indiferent cât de subţire este acul, pacientul ăla nu se va mai scula din pat.

Asta ca să o lămurim scurt pe doi.

Acum hai să intrăm un pic în detalii, pentru cei pasionaţi de economie.

Genul ăsta de impozit s-a mai practicat în statele eşuate, cu evaziune mare, cu conformare fiscală scăzută, cu deficite bugetare mari. De exemplu, a fost introdusă în Brazilia, în 1997. Taxa a ajutat la rezolvarea pe moment a situaţiei critice a finanţelor publice, însă pe termen lung nu a contribuit cu nimic la evoluţia economiei şi a Braziliei, a fost oricum abrogată 10 ani mai târziu. Şi motivul pentru care nu a contribuit la rezolvarea sustenabilă a problemei de fond (nici o taxă nu poate să o rezolve) este că problema de fond este complexă, cauzată de un cumul de factori: pe de o parte cheltuieli exagerate, promovate de politicieni demagogici, o corupţie devastatoare care afectează atât cheltuielile publice cât şi colectarea taxelor, diverse politici care subminează acumularea de capital. În cazul României e şi mai complicat, deoarece România are o bază de impozitare mică determinată de emigraţia a circa o treime din forţa de muncă pe parcursul ultimilor 3 decenii.

Cum pică taxa asta, pe cine afectează şi cum se explică faptul că un impozit atât de mic adună atât de mulţi bani?

Aparent, taxa nu prea îl afectează pe cetăţean. Când mergi la supermarket şi umpli căruciorul de cumpărături în valoare de, să zicem, 200 lei, ce mare brânză că vei plăti în plus 40 de bani? Sună ridicol, nu? Aşa sună, dar nu aşa se judecă impactul economic. În realitate, impactul taxei este formidabil şi taxa afectează disproporţionat anumite procese de producţie. Voi lua două exemple.

1. Procesele primitive de producţie, de genul "Fermierul cultivă roşii - vinde roşiile unui angrosist - care vinde roşiile unui comerciant - care le vinde consumatorului" sunt afectate relativ puţin, dar şi în acest caz impozitul se aplică în cascadă.

Însă procesele 'întortocheate' de producţie (roundabout processes - trăiască Şcoala Austriacă de Economie care ne învaţă carte!) sunt afectate disproporţionat. Procesele intensive în capital, care exploatează cu adevărat diviziunea modernă a muncii, care presupun numeroase stadii ale producţiei, sunt afectate disproporţionat. De exemplu, producţia unui automobil necesită un lanţ lung în care apar sute de subcontractori. Aşadar, acest gen de taxă penalizează cu precădere marile investiţii şi procesele tehnologice complexe.

2. O afacere cu marjă mare de profit, care cumpără inputuri de 50 de lei şi vinde produsul finit cu 100 de lei, obţinând un profit de 50 de lei, este afectată relativ puţin. Însă o afacere care 'face bani' din rulaje mari, adică se bazează pe principiul Cumpără-Vinde, Cumpără-Vinde, Cumpără-Vinde şi tot aşa, la fiecare 'rotaţie' câştigând puţin, va fi disproporţionat afectată.

Aşadar, genul ăsta de taxă cade diferit de cum cade impozitul pe profit, de pildă.

Apropo, anul trecut statul a obţinut din impozitul pe profit 2% din PIB, iar din impozitarea salariilor, dividendelor, chiriilor etc. 3% din PIB. Deci, ca să ne întoarcem de unde am plecat, o taxă care urmează să aducă 3% din PIB la buget, echivalează cu dublarea impozitului pe profit sau cu încă un impozit pe venit. Colosal, nu-i aşa? Ţipetele se vor auzi de pe Lună".