"Tichetele de vacanţă - un măr otrăvit pentru operatorii de turism" - Mai merită ele acordate? Opina unui cunoscut economist
Adrian Negrescu, cunoscut analist economic şi antreprenor, a abordat, marţi, pe Facebook, problemele cu care se confruntă în prezent turismul românesc în strânsă legătură cu tăierea tichetele de vacanţă prin noile măsuri financiar-bugetare.
Economistul consideră că acordarea tichetelor de vacanţă este necesară pentru dezvoltarea turismului dar cu îndeplinirea anumitor condiţii de către operatorii de turism, printre care să ofere servicii de calitate, să evite cazările la negru, să plătească taxe şi impozite şi să investească în modernizarea locurilor de cazare, iar statul să reglementeze toate aceste condiţionări.
Totodată, Adrian Negrescu este de părere că astfel se va evita evaziunea fiscală iar turismul se va transforma „într-un instrument util pentru toată economia, nu doar pentru sectorul bugetar”.
Redăm postarea analistului:
Am spus, de nenumărate ori, că tichetele de vacanţă au fost ca un măr otrăvit pentru operatorii din turism. Le-au dat senzaţia că vor avea clienţi la nesfârşit indiferent de dinamica economiei. Hotelierii au speculat acest program social în cel mai greşit mod cu putinţă, fără să înţeleagă că îşi taie singuri craca de sub picioare.
Să mergi la un hotel pe Litoral sau pe Valea Prahovei a ajuns o adevărată provocare financiară. În tentativa de a exploata la maximum valoarea tichetelor, au crescut preţurile până la cer, iar turismul românesc a ajuns să fie mai scump decât cel din Bulgaria, Grecia şi chiar şi Turcia, Italia şi Spania. Hotelierii s-au lăcomit să vândă scump nişte camere de hotel în care n-au mai investit de ani de zile. Aceleaşi hoteluri prăfuite rămase din anii 2000, cu acelaşi mobilier, cu băi reparate de Dorei, cu televizoare bune de pus în muzeu, cu servicii de o calitate îndoielnică.
Şi nu doar hotelurile au îmbătrânit urât. Litoralul românesc, pe ansamblu, arată foarte rău. Chiar mai rău decât în anii ‘90. Atunci nu existau terasele insalubre de tip ,împinge tava’, alimentarele şi puzderia de construcţii improvizate care sufocă orice urmă de civilizaţie turistică. Teatrele de vară erau în vogă, restaurantele cu formaţii încă cântau evergreen-uri nu manele, iar plajele arătau foarte bine. Acum sunt demne de o comparaţie cu deşertul saharian.
E de înţeles de ce lumea alege Grecia, Bulgaria, Turcia şi alte destinaţii. De ce să dai aceeaşi bani sau chiar mai mulţi pe litoralul nostru când ai oferte mai bune calitativ în străinătate? Am ajuns la momentul adevărului. Încă de acum câţiva ani estimam că vom ajunge aici. Iar nota de plată este una extrem de dură. În plin sezon estival, Litoralul este plin doar în weekend. În rest bate vântul, rezervările fiind cu aproape 50% mai mici decât în anii trecuţi. Este pentru prima dată în ultimii 10 ani când, în plin sezon, poţi rezerva fără probleme o cameră într-o destinaţie turistică la mare sau la munte. Pe vremea tichetelor, era aproape imposibil.
Mare parte din vină pentru această criză o poartă autorităţile care, în loc să susţină turismul românesc cu investiţii, cu reguli clare de urbanism, cu programe coerente de suport pentru cei care oferă servicii de calitate, s-au limitat în a inunda piaţa cu vouchere de vacanţă. S-a creat senzaţia că turismul românesc duduie, că este un succes când, în realitate, reprezenta doar o bulă speculativă umflată de aceste beneficii pentru angajaţi.
Acum, în al 13-lea ceas, când turismul simte adierea falimentului, se pune problema ce e de făcut? Mai merită să acordăm tichete de vacanţă? Cu siguranţă. Chiar aş extinde acest sistem prin toate metodele posibile. Dincolo de beneficiul clar acordat angajaţilor, tichetele forţează practic hotelierii să lucreze corect, să plătească taxe şi impozite, să evite cazările la negru. Fenomen care este deja tot mai prezent în piaţa.
Problema este cum faci ca aceste fonduri să ajungă doar la cei care oferă servicii de calitate, care investesc în modernizarea facilităţilor de cazare? Cum eviţi ca hotelierii să folosească sistemul voucherelor doar pentru a-şi umfla tarifele, pentru a-şi umple buzunarele speculativ, fără să mişte un deget? Soluţia este una dură, dar eficace. Este nevoie de un amplu proces de reacreditare, de standardizare, a unităţilor hoteliere. Mai simplu spus, să poată folosi tichetele de vacanţă doar unităţile care respectă un standard corect de calitate. Unul dintre criterii ar putea fi că o parte din suma încasată din vouchere să fie obligatoriu reinvestită în modernizarea facilităţilor de cazare.
Ideea este să impulsionezi investiţiile în domeniu şi să premiezi, prin aceste vouchere, pe cei care îşi doresc să crească standardul turismului românesc.
Şi mai e nevoie de un lucru estenţial. Să elimini toate taxele asociate voucherelor de vacanţă, să le faci deductibile integral, în aşa fel încât să devină o soluţie optimă de bonificaţie şi în sectorul privat. La fel cum sunt tichetele de masă, cea mai bună soluţie fiscală prin care statul ajută angajaţii şi fiscalizează afacerile din sectoarele vizate.
Nu trebuie să reinventăm sistemul voucherelor. Se aplică cu succes în multe ţări din întreaga lume. Însă cred că este nevoie să îl calibrăm corect, să îl folosim mai eficient pentru a combate evaziunea şi să îi oferim un nivel de predictibilitate şi mai ales atractivitate fiscală care să-l transforme într-un instrument util pentru toată economia, nu doar pentru sectorul bugetar.
