Şi-a pierdut cumpătul. Călin Georgescu, iritat după ce a fost luat la bani mărunţi de un reporter: "Mergeţi la şcoală"

Fostul candidat la alegerile prezidenţiale Călin Georgescu, aflat actualmente sub control judiciar, a declarat miercuri, la sediul IPJ Ilfov, unde a fost să dea cu subsemnatul aşa cum legea o cere, că sistemul actual nu se luptă cu el, ci cu convingerile lui.

Într-un discurs nepotrivit cu situaţia în care se află, menit parcă să adoarmă minţile mai puţin agere, Georgescu a fost abordat mai tranşant de o reporteriţa care a încercat să intre în detaliile declaraţiilor făcute de fostul prezidenţiabil pro-rus. Abordarea jurnalistei l-a iritat pe acesta până într-atât încât a recurs la jigniri voalate şi la tentativă de intimidare.

După ce a întrebat-o dacă trăieşte în România, a trimis-o "la şcoală, să mai înveţe" şi apoi i-a cerut "puţină decenţă", deşi jurnalista nu avusese un comportament inadecvat, singura "vină'" a acesteia fiind aceea că era incisivă şi la obiect.

Redăm în continuare dialogul dintre cei doi:

Călin Georgescu: Proprietarul apelor în ţara noastră este poporul român. Punct. Statul doar administrează în numele poporului român. Asta ca să nu fie discuţii cu privire la titular. Evident că am văzut şi eu diverse scene şi vă spun când sistemul vine către oameni şi se face că îi ascultă întrebându-i de apă, nu o face pentru că îi pasă sau pentru că sunt îngrijoraţi de necazurile oamenilor. Şi o face din frică.

Reporter: Dar la ce vă referiţi mai exact? Că nu înţelegem. Adică la ce vă referiţi mai exact?

CG: Mă refer la ceea ce spunea marele Iorga, următoarele cuvinte...

Reporter: Păi a spus că aţi văzut o ştire actuală. Iorga nu e chiar actual.

CG: Eu dau un bănuţ oamenilor necăjiţi, nu din milă, ci de frică că oamenii şi-l vor lua singuri. Despre asta este vorba.

Reporter: Şi cum se transpune situaţia actuală?

CG: Ori eu vă spun aşa, poporul român este un popor curajos, este un popor care a demonstrat lumii întregi că suntem un popor de viteji, care ne apărăm valorile, adică democraţia, libertatea, ne apărăm tradiţiile, ne apărăm cultura, ne apărăm ţara. Şi sunt convins că puterea interioară va face şi va duce libertatea de a ne scoate de sub acest jug colonial în care se află ţara astăzi.

Reporter: La ce vă referiţi mai exact prin „jug colonial”?

CG: Dumneavoastră trăiţi în România, domnişoară?

Reporter: Da, da, 100%. […] Vă întreb că nu are nicio... Adică ar trebui să vorbiţi mai cu subiect şi predicat, că lumea nu înţelege.

CG: Eu vă spun aşa, referitor la mine, revenind la mine, sistemul nu se luptă cu mine, se luptă cu convingerile mele cu privire la drepturile poporului român. Îmi spunea un distins judecător american că justiţia aşa cum este reprezentată, legată la ochi, nu înseamnă că este oarbă şi trebuie să vadă în primul rând principiile de drept, nu omul.

În cazul nostru de faţă şi al meu personal, justiţia a dat la o parte principiile de drept şi sigur se uită doar la mine, însă nu are tăria să mă privească în ochi, pentru că acolo ar vedea toate nemulţumirile poporului român şi sigur nu o pot s-o fac.

Reporter: Dar totuşi dosarele penale nu au legătură cu nemulţumirile poporului român, e vorba despre nişte infracţiuni.

CG: Puteţi să aveţi puţină decenţă, sa aşteptaţi să termin?

Reporter: Sigur.

CG: Învăţaţi-vă lecţia mai întâi şi mergeţi puţin la şcoală.

Reporter: Am fost, mulţumesc de întrebare. Aţi fi surprins.

CG: În privinţa mea cred că, şi am convingerea, că justiţia într-o bună zi va da măsura onoarei de care o cred încă capabilă. Vă mulţumesc frumos.

Reporter: Deci totuşi, dosarele penale, ce legătură au cu privirea în ochii dumneavoastră? Că acolo vorbim de infracţiuni.