Tehnici de condus pe timp de iarnă

Iarăşi ne-au prins ninsorile nepregătiţi şi pe noi, dar mai ales pe drumari. Troienele ne-au cotropit drumurile şi evident că sub zăpadă se află un strat de gheaţă ce ne poate da palpitaţii, dacă nu chiar mici ciocniri datorită scăpării autovehicolului de sub control. Mai jos sunt nişte tehnici simple de condus dar şi de întreţinere a maşinii pe timp de zăpadă abundentă, tehnici ce ne pot scuti de drumuri pe la poliţie, dar şi de bani pentru reparaţii uşoare ale autovehicolului.

Ştiu că tot românul s-a născut şofer şi chiar nu vreau eu să fiu cel care dă lecţii sau care se crede mai expert decât ceilalţi, dar probabil vor prinde bine vorbele mele, când situaţia pare scăpată de sub control.

- Regula numărul unu şi cea mai importantă în condusul pe timp de iarnă, este să nu o faceţi deloc. Nu plecaţi la drumuri lungi când afară ninge, decât în cazuri extrem de urgente. Dacă totuşi trebuie să plecaţi la drum lung, luaţi pături şi conserve în portbagaj şi chiar dacă distanţa nu o cere, umpleţi complet rezervorul de benzină. Pentru deplasări urbane se recomandă folosirea mijloacelor de transport în comun, nicidecum a maşinii personale.

- Probabil aţi remarcat în trafic, acei şoferi ce stau la semafor, turează motorul şi nu se mişcă deloc, deoarece roţile se învârt în gol. Nimic mai greşit. În clipa în care roata se învârte în loc, ea prin frecare topeşte un strat minuscul de zăpadă, care îngheaţă imediat şi sub roată se crează o pojghiţă de gheaţă (asta în caz de nu era deja). Pornirile de pe loc pe timp de iarnă se fac cu motorul subturat. Dacă aveţi un motor de peste 1,6 litri, recomand ca pornirea de pe loc să se facă fără ajutorul pedalei de acceleraţie. Pur si simplu se comută treapta întâi de mers şi se ridică piciorul de pe ambreiaj încet şi se ţine patinat până maşina se pune în mişcare. Asta doar la cutiile de viteză cu acţionare manuală. La cele automate, nu prea puteţi controla demarajul, dar puteţi să apăsaţi acceleraţia cât mai „finuţ”. Orice demaraj în trombă, mai ales la maşinile cu tracţiune pe spate, pot destabiliza maşina şi atunci pot apare acei „covrigei” minunaţi de care ne ferim cu toţii.

- Precum demarajul, recomand ca şi croaziera să se facă cu motorul subturat. De exemplu la o viteză de 20-30 km/h e bine să rulăm în treapta a treia. Aşa se evită destabilizările maşini şi simptomul descris savant ca „fuge spatele”. Pe un drum acoperit cu gheaţă nu recomand viteze mai mari de 40-50 km/h. Viteze la care se poate sta în treapta a 5-a la un motor pe benzină sub 2 litri sau în treapta a 4-a la un motor diesel.

- Pe un drum acoperit de gheaţă frânarea nu se va face NICIODATĂ doar cu frâna de serviciu. Probabil instructorul v-a spus deja că se foloseşte frâna de motor, totuşi eu recomand frâna de motor şi doar puţin se ajută cu frâna de serviciu. Folosite împreună dau rezultate excelente pe drum de gheaţă. La frânarea de urgenţă, primul instinct este să se apese frâna de serviciu. Normal că maşina, chiar dacă are ABS, începe să se ducă „sanie”. Aici greşesc mulţi şi se înverşunează să apese mai tare pe pedala de frână, rezultatele fiind cumplite. După ce s-a trecut de prima secundă de panică şi s-a apăsat frâna de serviciu, rezultând un derapaj semi-controlat al maşinii spre înainte, nu trebuie să fiţi disperat, se păstrează calmul, se comută treapta întâi de viteză şi se ridică piciorul uşor de pe ambreiaj, (indicat ar fi şi de pe frână, dar probabil în panica aia mulţi nu realizează). Făcută cum trebuie îţi poţi înjumătăţi viteza în 3-4 secunde şi poţi opri de la 50 de km/h în aproximativ 20 de metri.

Ştiu că tot românul s-a născut şofer şi chiar nu vreau eu să fiu ăla care dă lecţii sau se crede mai expert ca ceilalţi, dar probabil vor prinde bine vorbele mele, când situaţia pare scăpată de sub control.

- Pe drum de gheaţă/zăpadă îngheţată, virajele se negociază fără apăsarea niciunei pedale. Anticiparea traficului şi a drumului e cheia. Se reduce viteza din timp şi în treapta a doua (sau a treia, dacă curba e mai largă) la ralanti se roteşte uşor volanul, evitându-se mişcările bruşte. NU se frânează în interiorul virajului, NU se accelerează la jumătatea lui, astfel riscându-se derapaje necontrolate. Orice atingere de pedale are loc înainte de intrarea efectivă în traiectoria curbă a drumului. Abia când roţile revin din bracaj, se apasă uşor pedala de acceleraţie.

- Când temperaturile scad sub -10 grade, este indicat să folosiţi un combustibil cu cifră octanică ridicată. Ştiu că preţurile la carburanţi sunt piperate, dar folosind un combustibil cu cifră octanică ridicată, ajutaţi maşina să pornească uşor în dimineţile geroase; dacă pornirea are loc mai rapid, nici bateria nu se descarcă aşa uşor. Se reduce uzura electromotorului şi se creşte durata de viaţă a bateriei.

- De câte ori nu aţi găsit efectiv uşile automobilului îngheţate în dimineţile geroase şi v-aţi aflat în imposibilitatea să vă urcaţi în propria maşină? Aceste lucruri se pot evita dacă seara umeziţi o cârpă cu lichid antigel şi o treceţi pe chederele uşilor. Uşile se vor deschide normal, indiferent de gerul de afară. De asemenea, mai recomand ca la parcare seara, în faţa blocului, să se cureţe cu o racletă toată zăpada ce se strânge între roţile directoare şi apărătorile lor, acel spaţiu efectiv în care stă roata. Peste noapte acea zapadă va îngheţa bocnă şi a doua zi roţile se vor braca cu greutate. Coloana de direcţie va fi solicitată şi în cazuri extreme poate ceda. Zăpada depusă acolo este relativ afânată, proaspăt aruncată de roată şi se „raşchetează” destul de uşor seara, pe când dimineaţa e „beton”şi după cum am spus mai sus poate împiedica funcţionarea normală a direcţiei.

Cam astea ar fi unele indicaţii simple pe care probabil vi le-a spus şi instructorul, ce vă vor feri de nervi în trafic, frustrări sau în cel mai rău caz, chiar răniri. Vă doresc drumuri bune, fără zăpadă şi fără evenimente.