Tablou spectaculos al naturii: gheţarii şi domurile de sare din Iran
alte articole
Golful Persic era, cu milioane de ani în urmă, un corp de apă imens, ce inunda părţi din Peninsula Arabică la sud şi din Iran la vest. În timp, evaporarea apei şi retragerea malurilor mării au lăsat cantităţi mari de sare, care s-au acoperit cu sedimentele transportate de apa precipitaţiilor din munţi şi, treptat, aceste sedimente s-au îngroşat masiv, apăsând stratul de sare. Sarea se comportă ca un fluid care, în momentul când găseşte un punct permeabil în stratul de sedimente şi roci, împinge în sus formând cupole de sare numite „diapiri”. Cu timpul, un diapir pătrunde în suprafaţă şi formează un gheţar de sare. Aceştia apar iarna când sarea este umedă, pentru că puterea de pătrundere a sării depinde de conţinutul ei de apă. Formele rezultate sunt de „panglică” ce transportă sarea, iar argila din compoziţie dă o culoare mai întunecată.
Aceste formaţiuni incredibile pot fi văzute în zonele sudice, sud-vestice şi centrale ale Iranului, în Munţii Zagros. Aceşti munţi s-au format când placa tectonică arabică s-a ciocnit cu placa eurasiatică, lăsând multe falii, care au permis formarea acestor diapiri săraţi.
În partea de sud a Munţilor Zagros (4.500 m), există peste 130 de domuri de sare, care au afectat structura munţilor, fiind unul dintre cele mai semnificative sisteme de pliuri din lume. Tot în Munţii Zagros găsim diverse formaţiuni din sare, cât şi peşteri de sare, iar în Munţii Namakdan se află o peşteră de sare - cotată ca fiind cea mai lungă peşteră de sare din lume, având peste 6,4 km -, precum şi gheţari de sare, văi de sare, doline carstice şi izvoare de sare.
Gheţarii de sare se găsesc în zonele aride şi uscate din sud şi sud - estul Iranului, unde se află cel mai activ gheţar din lume numit Kuh-e-Namak, alcătuit din alţi doi gheţari, cel mai mare având între 50 şi 100 m grosime şi 3.000 m lungime.
Domurile de sare ale Iranului ar putea fi distruse în urma exploatării resurselor de petrol, pentru că rocile din aceste cupole sărate captează petrolul sub alte straturi de rocă. Domurile de sare din SUA, Mexic, Germania, Marea Nordului şi România sunt o sursă de petrol care au început să fie exploatate de mulţi ani.
UNESCO afirmă: Nicăieri în lume nu vom putea vedea o acumulare atât de mare de cupole de sare ca în Iran. Acest site este luat în consideraţie şi în curând va fi trecut în Patrimoniul Mondial.
Admirând aceste formaţiuni incredibile, ce au o paletă minunată de culori, realizăm forţa şi puterea creatoare a naturii, care ne surprinde ceas de ceas sub diferite forme de relief.
