SUA închide 15 baze militare din şase ţări europene în plin Război Rece 2.0

Soldaţi NATO
Soldaţi NATO (KAY NIETFELD / AFP / Getty Images)

Pe fondul tensiunilor provocate de criza din Ucraina, anunţul Pentagonului privind închiderea a 15 baze militare din şase ţări europene a ridicat mai multe semne de întrebare.

Unul din răspunsurile oficiale oferite în acest sens face referire la tăierile bugetare de aproape un trilion de dolari impuse Departamentului Apărării de către Congresul american, care nu ezită să intervină în proiectele militare ale Pentagonul, în ciuda faptului că armata americană reprezintă coloana vertebrală a influenţei americane.

Una din explicaţiile în acest sens vine din partea lui Gustav Lindstrom, şeful programului pentru provocări de securitate din cadrul Centrului Geneva pentru Politică de Securitate. Într-un interviu pentru DW, Lindstrom elaborează că măsura reprezintă finalitatea unui proces lung de doi ani, în timpul căruia s-a analizat ce baze militare americane se pot închide, într-un context geopolitic atât de solicitabil.

Programarea mutării bazelor americane din şase ţări europene nu va avea un impact major asupra prezenţei şi a pregătirii militare a Washingtonului în Europa – sau cel puţin aşa susţine analiza publicaţiei germane. Măsurile vor fi compensate parţial de crearea unei forţe militare mai mobile, care va contribui la menţinerea pe solul european a unui număr mediu de peste 60.000 de soldaţi americani.

În iunie 2014, Casa Albă a anunţat că aşa numita Iniţiativă Europeană de Reasigurare (ERI), cu un buget de 985 de milioane de dolari pentru antrenamente, exerciţii militare şi dezvoltarea clădirilor militare în Europa de Est. Dar suma alocată este destul de mică, de vreme ce va fi distribuită în mai multe ţări din regiune, precum Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, ceea ce îi reduce într-un mod semnificativ impactul generat.

”Abilitatea SUA de a-şi proiecta forţa în Europa şi la marginile Europei nu va fi afectată în mod semnificativ”, a declarat Xenia Wickett, şeful proiectului Statelor Unite de la think tank-ul britanic Chatham House.

Afectate în mod direct de închiderea bazelor militare sunt Marea Britanie, Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Portugalia, în timp ce statele din estul Europei ar putea fi favorizate de aceste măsuri.

”Statele Unite sacrifică o implicare zilnică regulată, dar câştigă flexibilitate cu un grup mai larg de forţe europene” a notat Wickett, care spune că ”există un cost, dar există şi un beneficiu”, în urma acestei schimbări strategice.

Aceasta a adăugat că măsurile vor aduce o provocare pentru ţările europene mai puternice precum Germania, Marea Britanie şi Italia, care vor trebui să completeze poziţiile militare lăsate goale utilizând propriile resurse.

Tensiunile cu Rusia

Ţările est europene – care au solicitat în mod repetat o prezenţă militară americană în regiune după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia – ar putea beneficia de pe urma acestui aranjament. Dar acesta nu este mesajul primit de Europa, de vreme esenţa mişcării – Statele Unite închide baze în Europa – ar putea trimite un semnal greşit, pe fondul crizei continue dintre Ucraina şi Rusia.

De ce se închid bazele din Europa primele ?

Anunţul închiderii bazelor Statelor Unite nu a fost înregistrat doar în Europa şi în Rusia, ci a trimis un mesaj clar şi către membrii Congresului din Washington.

Pentagonul s-a aflat de prea mult timp sub presiunea Congresului, care cerea tăierile de buget de 18 luni. Iar aceste tăieri se vor efectua acum, subliniază Wickett.

În timp ce experţii Pentagonului doreau închiderea bazelor militare din Statele Unite în locul celor din străinătate, opoziţia politicienilor locali a făcut ca aceste măsuri să fie foarte dificil de implementat. Închiderea bazelor aflate peste ocean este mult mai uşoară din punct de vedere politic şi mult mai ieftină.

Decizia Statelor Unite survine într-o situaţie sensibilă pentru Uniunea Europeană. Blocul se confruntă cu mari dificultăţi economice, care pot fi accentuate de criza economică din Grecia în timp ce Troica (FMI, BCM şi BMI) continuă să preseze statele datoare din zona euro.