SUA-Europa, un nou pact atlantic

În secolul Pacificului, America relansează Atlanticul. În timp ce Europa se întreabă dacă şi în ce fel Obama din mandatul doi va realiza fatidicul 'pivot to Asia', vicepreşedintele Joe Biden, aflat în turneu european, le cere europenilor să construiască o zonă de comerţ liber - o piaţă unică între cele două maluri ale Atlanticului, scrie Marta Dassu, subsecretar de stat în Ministerul de Externe în guvernul Monti, într-un editorial semnat în cotidianul La Stampa.

Nu este o idee nouă, dar nouă este convingerea cu care o susţine o administraţie americană ce vede încă în Europa, nu în China, partenerul economic decisiv. Datele o demonstrează. Europa şi SUA generează împreună un flux comercial de 2 miliarde de euro pe zi, o treime din totalul mondial. Un acord de liber schimb - proiect susţinut în ultimii ani mai ales de Germania şi Marea Britanie - ar avea beneficii economice palpabile. Ideea nu a reuşit însă să meargă dincolo de declaraţiile de principiu, având în vedere complexitatea problemelor şi capacitatea de obstrucţionare din partea unor diferite lobby-uri, care profită de pe urma pieţelor protejate.

Astăzi, odată eşuate negocierile de la Doha privind comerţul global şi odată depăşite alegerile americane - etapă în care orice deschidere comercială este un subiect tabu - s-au întrunit condiţiile economice şi politice necesare pentru a începe negocierile. Pe hârtie, cel puţin, aşa cum este primul raport al Grupului de lucru la nivel înalt UE-SUA, care lucrează la eliminarea barierelor. Un al doilea raport urmează să fie publicat curând. Obiectivul este un acord, nu sectorial, ci amplu, care să includă fluxurile comerciale, serviciile, investiţiile, achiziţiile publice, dispoziţiile în materie de IMM-uri, accesul la materii prime şi energie. Un ''free trade agreement'' (FTA) cuprinzător, care ar stabili în cele din urmă, având în vedere dimensiunea celor două economii, standardele internaţionale în foarte multe sectoare ale activităţii economice.

Beneficiile pentru Europa şi SUA sunt estimate a fi o creştere a PIB-ului cu peste jumătate de punct pe an, o creştere a schimburilor şi mai ales a investiţiilor directe, a căror importanţă este adesea subevaluată: investiţiile americane în Europa - de care depind multe locuri de muncă - sunt triplul celor directe în Asia; investiţiile europene în SUA sunt de opt ori mai mari decât cele din India şi China la un loc. Cu alte cuvinte, economia atlantică există, consideră semnatara articolului.

Nu există un 'substitut' credibil pentru această piaţă. Dacă ceva s-a clarificat în aceşti ani de criză din zona euro, este faptul că creşterea ţărilor emergente, oricât de rapidă şi considerabilă este în perspectivă, nu e în măsură să scoată Europa din criză şi nu poate înlocui încă consumatorul american şi puterea sa de cumpărare.

Acordul comercial va permite Europei să se redreseze economic, lucru care, după toate probabilităţile va interesa SUA. În opinia analistei, este neîndoielnic că locomotiva americană este pe cale să repornească datorită unei serii de avantaje competitive pe care SUA le au încă.

Care sunt acestea? În primul rând, disponibilitatea de energie ieftină: revoluţiile ''tight oil'' şi gazului de şist vor permite în câţiva ani Statelor Unite să-şi reducă dependenţa de exterior şi să devină un exportator net de hidrocarburi, cu mari avantaje pentru companiile americane. Este un fapt care va tinde să reducă interesul geopolitic american pentru Mediterana, amintindu-i Europei de responsabilitatea principală a politicii sale externe.

Al doilea avantaj: dominaţia globală a tehnologiilor informatice şi a noilor media. Şi în sfârşit dolarul slab, care probabil că va rămâne aşa în viitorul previzibil. În acest caz din urmă, avantajul competitiv pentru America devine o problemă serioasă pentru Europa. Adăugând dolarului slab politica monetară expansionistă a noului guvern nipon, rezultatul este un euro atât de puternic comparativ încât va afecta interesele comerciale europene. Dar tocmai din acest motiv, un acord de liber schimb ar putea ajuta la limitarea daunelor unui război al valutelor nedeclarat şi deja în curs.

Concluzia este că a ajunge la un acord transatlantic nu va fi deloc uşor. Diavolul, ca de obicei, stă în detalii, iar aici detaliile - barierele netarifare - sunt foarte importante. Dar beneficiile sunt evidente, cu un avantaj politic suplimentar, de data aceasta în interiorul UE - va ajuta la a ţine Londra în Europa. În secolul cel puţin parţial atlantic, pierderea Marii Britanii, din punct de vedere economic şi al securităţii, nu ar conveni nici SUA, nici UE şi nici britanicilor, concluzionează autoarea analizei.