Studiu - puterea corupe chiar şi persoanele oneste

O veche zicală spune că puterea corupe, chiar dacă eşti o persoană onestă.

Cercetătorii de la Universitatea Lausanne au investigat acest fenomen, căutând, prin urmare, să afle dacă puterea corupe liderii. Conform acestui studiu, publicat în Leadership Quarterly, se pare că este adevărat: puterea are "puterea" de a-i corupe chiar şi pe cei cinstiţi. Cum spunea Lord Acton, istoric şi politician britanic: "Puterea tinde să corupă; puterea absolută corupe în mod absolut".

Câţi dintre noi nu am fost dezamăgiţi de liderul în care ne-am pus speranţele şi aşteptările şi care, odată instalat într-un post de conducere, ne-a înşelat încrederea? Şi când te gândeşti că era o persoană onestă... Că promitea multe lucruri pentru toată lumea... Dar apoi, aceste ''multe lucruri'' le făcea doar pentru el.

A cui este vina? A puterii? Acestor întrebări legitime, pe care toată lumea şi le-a pus, au căutat să le răspundă dr. John Antonakis şi colegii săi de la Universitatea Lausanne.

Cu această cercetare, "am încercat să examinăm ceea ce a spus Lord Acton acum mai bine de 100 de ani", a explicat Dr. Antonakis. Pentru a realiza acest lucru, autorii au folosit metode experimentale pentru a distinge între componenta situaţională şi cea individuală. Şi apoi, pentru a determina dacă puterea corupe persoanele sau dacă persoanele corupte sunt numite la putere.

A fost constituit astfel un grup de voluntari care au fost supuşi la o serie de teste psihometrice, concepute pentru a măsura variate diferenţe individuale, printre care şi onestitatea. După aceea, participanţii au jucat "jocul dictatorului", unde au avut un control complet asupra deciziilor privind compensarea pentru ei înşişi şi pentru urmaşii lor.

În rolul de lideri, au avut posibilitatea de a lua decizii pro-sociale sau anti-sociale, dintre care ultima a condus la o reducere totală a aşa-numitului "pay-out" (în jargon tehnic, repartizarea profitului net sub formă de dividende) la membrii grupului, dar, dimpotrivă, la o creştere a propriilor venituri.

Cum era de aşteptat, rezultatele au arătat că cei care au fost clasificaţi ca fiind mai puţin cinstiţi au prezentat comportamentul cel mai corupt. Dar surpriza a fost că şi cei care au realizat iniţial scoruri mari la onestitate, în timp, nu au scăpat neatinşi de natura coruptivă a puterii.

"Noi credem că mecanisme de supraveghere puternice şi instituţii puternice reprezintă cheia pentru menţinerea sub control a liderilor. Organizaţiile ar trebui să limiteze numărul de şefi care pot bea din potirul seducător al puterii", conchide Antonakis.

Pe scurt, conform oamenilor de ştiinţă, chiar persoana cu cele mai bune intenţii, care este cinstită (cel puţin aparent), nu poate rezista ispitei de putere. Văzută în acest fel, atunci nu există nicio speranţă că ceva se va schimba la ''nivel înalt''.

Unele persoane ajung la putere chiar prin oportunism, corupţie şi minciună, şi uită promisiunile făcute şi valorile pe care le-au promovat sus şi tare, doar pentru a câştiga votul electoratului. Ele vorbesc mult, fără a spune în final nimic care să prezinte un interes real, în spatele avalanşei de cuvinte goale, a dezbaterilor transformate deseori în circ politic ascunzându-se aroganţa, nepăsarea şi incompetenţa. De asemenea, ele uită că sunt acolo pentru a reprezenta interesele celor care le-au ales şi binele acestora, nu doar pentru interesele şi binele propriu.