Putin ar trebui să fie îngrijorat de petrol, nu de şantaje

Săptămâna trecută, în timp ce preţurile la petrol aflate în scădere au lovit economia rusă, preşedintele Vladimir Putin a avertizat în repetate rânduri că ţara sa, o super putere nucleară, nu trebuie să fie şantajată. El a discutat despre sancţiunile economice, dar ar trebui să înveţe acum o altă lecţie care nu are nimic de a face cu SUA sau Uniunea Europeană.

Răspunsul lui Putin la sancţiuni, impuse pentru a-l descuraja să nu intensifice agresiunea asupra Ucrainei, a fost acela de a susţine marile companii de stat şi băncile cele mai puternic afectate. Pentru a compensa aceste companii pentru pierderile lor, într-un context în care sancţiunile le-au dat la o parte de pe pieţele internaţionale de credit, guvernul “a atacat” bugetul statului, fondul de pensii şi companiile private. Companiile mai mici sunt strivite, accelerându-se o tendinţă pe termen lung sub conducerea lui Putin în care economia Rusiei a devenit tot mai concentrată în mâinile statului şi tot mai dependentă de resursele naturale – în special petrol şi gaze naturale.

Când vremurile sunt bune, aceste resurse reprezintă o sursă de imensă de putere şi bogăţie. Ele sunt motorul care a stat la baza extraordinarei creşteri medii anuale de 7% a Rusiei din 2000 până în 2008, creştere care a cimentat popularitatea lui Putin. O abundenţă de gaze naturale, în special, a permis de asemenea Rusiei să pedepsească sau să recompenseze alte ţări prin impunerea unor preţuri ridicate sau scăzute, sau pur si simplu prin suspendarea livrărilor de gaze – cum este în cazul Ucrainei.

Partea negativă a acestei bogăţii energetice, totuşi, este aceea că economia Rusiei a rămas prea dependentă de preţurile energetice: acest sector este responsabil pentru aproximativ jumătate din veniturile guvernului şi un sfert din produsul intern brut.

Bugetul anual al Rusiei pierde aproximativ 2 miliarde USD pentru fiecare scădere a dolarului în preţurile la petrol – o lovitură care nu putea veni într-un moment mai rău. Sancţiunile, o rublă în scădere, creşterea inflaţiei şi scurgerea rapidă de capital ajută la împingerea economiei ruse către recesiune. Deşi Putin va supravieţui – are 450 miliarde USD în rezerve şi o populaţie încântată de anexarea peninsulei Crimeea – totuşi Rusia nu va deveni mai puternică. Nu e de mirare că ministrul rus al finanţelor Anton Siluanov a declarat recent că Rusia nu îşi mai poate permite ambiţiosul program de reînarmare în valoare de 500 miliarde de dolari.

Putin ar trebui de asemenea să fie conştient de pericolul dependenţei de bogăţia energetică. În anii 1980, economia militarizată a fostei Uniuni Sovietice s-a prăbuşit datorită preţului petrolului, ducând în cele din urmă la prăbuşirea Uniunii. Şi în 2008, în contextul crizei globale, preţul petrolului crud din munţii Ural a scăzut la 21 dolari pe baril de la 139, într-un interval de doar 6 luni, forţând Rusia să folosească 200 de miliarde de dolari din rezervele sale. Deşi a fost o intervenţie de scurtă durată (preţul a crescut la peste 80 dolari opt luni mai târziu), întrebarea care ar trebui sa îl ţină treaz noaptea pe Putin este: Dacă preţurile nu cresc atât de repede de această dată? Sau data viitoare, de exemplu? Sancţiunile vor fi ridicate la un moment dat dar volatilitatea preţurilor la petrol va dura.

Există puţine motive să sperăm că Putin va crea un fel de mediu economic în Rusia necesar hrănirii unei economii mai echilibrate. Un astfel de mediu ar ameninţa sistemul pe care l-a construit în jurul său şi al aliaţilor săi apropiaţi. Totuşi, există mulţi lideri ruşi, acum marginalizaţi sau reduşi la tăcere, care înţeleg că până când nu se va diversifica, Rusia va rămâne vulnerabilă la fluctuaţiile inevitabile ale preţului la petrol.