Sistemul financiar o ia razna. Despre ratele negative ale obligaţiunilor şi fondurile de pensii

Valoarea totală a obligaţiunilor guvernamentale cu randamente negative, conform unor calcule publicate săptămâna trecută de Bank of America Merrill Lynch, a ajuns la 13 trilioane de dolari.

Ţinând cont de faptul că în urmă cu doar doi ani nu existau aproape deloc obligaţiuni cu randamente negative, creşterea lor la 13 trilioane de dolari nu este doar incredibilă, ci şi un mare avertisment că pe pieţele financiare are loc un fenomen care ar trebui examinat.

În februarie 2015, valoarea totală globală a datoriilor suverane cu randamente negative era de “doar” de 3,6 trilioane de dolari. Conform ZeroHedge, un an mai târziu, în februarie 2016, cifra aproape că s-a dublat, ajungând la 7 trilioane de dolari.

Acum, doar cinci luni mai târziu, cifra aproape că s-a dublat din nou, ajungând la 13 trilioane de dolari. În urmă cu peste două săptămâni cifra era de 11,7 trilioane de dolari.

Suma totală a datoriei suverane globale care are un randament negativ a crescut doar în ultimele 16 zile enorm, diferenţa fiind mai mare decât întregul PIB al Rusiei.

La fel ca în cazul obligaţiunilor ipotecare subprime de acum 10 ani, obligaţiunile guvernamentale sunt deseori titluri de valoare toxice, din moment ce multe dintre ele sunt emise de guverne falimentare (precum cel al Japoniei).

Bula imobiliară/ipotecară din 2008 pare să se repete. Doar că, în loc ca investitorii să cumpere, ca în 2007/2008 produse derivative ipotecare a căror toxicitate fusese muşamalizată de marile companii de credit-rating, acum investitorii - atât privaţi cât şi corporatişti - se aruncă să cumpere obligaţiuni guvernamentale aproape la fel de şubrede.

Dacă tiparul de a plasa o masă monetară masivă în obligaţiuni cu randament negativ - inclusiv cu maturitate de 50 de ani - va continua, am putea ca până la sfârşitul anului să observăm că valoarea totală a obligaţiunilor guvernamentale cu rate negative să ajungă mai mare decât datoria SUA.

A fost nevoie de câţiva ani ca prima bulă subprimă să se spargă. Aceasta de acum s-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp. Dar chiar şi aşa, conform ZeroHedge, analiştii consideră că deja pot fi văzute consecinţele.

Prima consecinţă ar putea fi suspendarea inevitabilă a fondurilor de pensii. Majoritatea fondurilor de pensii trebuie să obţină din investiţii cu risc redus un câştig de aproximativ 8% pentru ca fondurile de pensii să rămână solvente şi funcţionale.

Acum câţiva ani obţinerea unui câştig de 8% era rezonabilă. Cu 25 de ani în urmă, obligaţiunile guvernamentale aveau deseori un randament de peste 8%. Dar nu mai este cazul. În condiţiile în care o porţiune atât de mare a pieţei de obligaţiuni are acum randamente negative, este practic imposibil ca fondurile de pensii să îşi poată respecta promisiunile.

Iar toate acestea au loc într-un moment în care planurile pentru pensii sunt deja afectate de stres. Europa suferă o pierdere de 2 trilioane de dolari în cazul fondurilor de pensii şi, timp de câteva luni, planul de pensii din SUA a avut pierderi de aproximativ 3,4 trilioane de dolari.