Sindicatele – subiect special al dreptului muncii în Republica Moldova

Prin Legea sindicatelor nr. 1129-XIV/2000 a Republicii Moldova, sindicatele sunt definite ca organizaţii obşteşti din care fac parte, pe principii benevole, persoane fizice unite după interese comune, inclusiv ce ţin de activitatea lor, şi constituite în scopul apărării drepturilor şi intereselor profesionale, economice, de muncă şi sociale colective şi individuale ale membrilor lor.

Noţiunea de sindicat îşi are originea în latinescul syndicus,grecescul sindikos,ambele desemnând persoana care reprezintă sau asistă pe altul în justiţie.

Principiile care stau la baza organizării şi funcţionării sindicatelor ar putea fi sintetizate astfel:

• sindicatele se constituie în mod benevol în baza dreptului constituţional de asociere, nimeni neputând fi constrâns să facă parte sau nu dintr-un sindicat, ori să se retragă sau nu dintr-un asemenea sindicat.
• sindicatele, în activitatea lor, sunt independente faţă de autorităţile publice de toate nivelurile, faţă de partidele politice, faţă de asociaţiile obşteşti, faţă de patroni şi asociaţiile acestora, nu sunt supuse controlului lor şi nu li se subordonează.
• sindicatele beneficiază de protecţie constituţională, inclus, judiciară, împotriva acţiunilor discriminatorii, care urmăresc limitarea libertăţii la asociere în sindicate şi limitarea activităţii lor, desfăşurate conform statutului.

Sindicatul se întemeiază benevol, pe bază de interese comune (profesie, ramură etc.) şi activează, de regulă, la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate, de apartenenţa departamentală sau ramurală. Angajatorul nu are dreptul să împiedice asocierea persoanelor fizice în sindicat.

Dreptul de asociere a salariaţilor în sindicate este însoţit de dreptul de a refuza asocierea în cauză. Principiul este ca nimeni nu poate fi constrâns să facă parte sau nu ori să se retragă sau nu dintr-un sindicat.

În conformitate cu art. 8 alin. (2) din Legea nr. 1129-XIV/2000, organizaţia sindicală primară se constituie din iniţiativa a cel puţin 3 persoane, considerate fondatori. Înacest scop, fondatorii se întrunesc la adunarea (conferinţa) constituantă a organizaţiei sindicale la care: se adoptă hotărârea de constituire a organizaţiei sindicale; se aleg organele şi/sau persoanele de conducere: comitetul (biroul) sindical, comisia de cenzori, preşedintele, vicepreşedintele organizaţiei sindicale; se adoptă hotărârea de afiliere la federaţia (confederaţia) sindicală deja existentă.

În calitate de persoană juridică, sindicatul dispune de un patrimoniu, are dreptul de a contracta şi de a sta în justiţie în calitate de reclamant sau pârât, este responsabil pentru actele sale licite şi ilicite.

Sindicatele sunt în drept să participe la elaborarea proiectelor de programe privind dezvoltarea social-economică, proiectelor de legi şi la elaborarea de alte acte normative în domeniul remunerării muncii, asigurării sociale, formării preţurilor, ocrotirii sănătăţii şi în alte domenii ce ţin de munca şi dezvoltarea social-economică.

Această instituţie a dreptului muncii exercită controlul asupra realizării contractelor colective de muncă şi au dreptul de a cere destituirea funcţionarilor vinovaţi de încălcarea legislaţiei în acest domeniu. Trebuie însă menţionat faptul că sindicatele exercită, în acest caz, un control ce poartă un caracter obştesc. Din analiza art. 41 alin. (1) din Codul muncii al Republicii Moldova, rezultă că controlul de stat în domeniul enunţat mai sus poate fi exercitat doar de Inspecţia Muncii.

În domeniul apărării dreptului membrilor de sindicat la muncă, sindicatele participă la elaborarea politicii de stat privind utilizarea forţei de muncă, propun măsuri de protecţie socială a persoanelor disponibilizate de la unităţi, exercită controlul obştesc asupra respectării legislaţiei cu privire la utilizarea forţei de muncă.

În prezent, cele mai multe atribuţii în sfera protecţiei muncii în cadrul unităţii îi revin comitetului pentru protecţia şi igiena muncii, care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea conform dispoziţiilor Regulamentului - cadru de organizare şi funcţionare a comitetelor pentru protecţia muncii nr. 18 din 1 aprilie 2004. În desfăşurarea activităţii sale, comitetul pentru protecţia muncii este în drept: să solicite şi să examineze rapoartele anuale privind protecţia muncii, prezentate de angajator; să participe la elaborarea proiectelor de instrucţiuni de protecţie a muncii; să inspecteze locurile de muncă; să analizeze cauzele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi să propună măsuri de prevenire a unor evenimente similare etc.

În cazul în care se descoperă cazuri de încălcare a protecţiei muncii, de tăinuire a accidentelor de muncă şi cazuri de îmbolnăviri profesionale ori de cercetare neobiectivă a acestor fapte, sindicatul poate cere conducătorilor unităţilor vizate sau autorităţilor publice competente luarea urgentă a măsurilor şi tragerea persoanelor vinovate la răspundere.

În domeniul protecţiei sociale a lucrătorilor, sindicatele contribuie la dezvoltarea economiei cu orientare socială; participă la elaborarea programelor sociale în vederea îmbunătăţirii ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, creării condiţiilor care să asigure o viaţă decentă şi dezvoltarea liberă a personalităţii, la realizarea măsurilor de protecţie socială a lucrătorilor; participă la determinarea criteriilor de bază ale nivelului de trai, efectuează controlul obştesc al respectării legislaţiei în domeniile menţionate.

Sindicatele participă, de asemenea, la soluţionarea conflictelor colective de muncă în problemele legate de interesele profesionale, economice, de muncă şi sociale, de încheierea şi îndeplinirea contractelor colective de muncă, de stabilirea unor noi condiţii de muncă şi de trai sau schimbarea celor existente.

În vederea apărării drepturilor membrilor de sindicat şi drepturilor sindicatelor, protejării de samavolnicia patronilor, influenţării autorităţilor publice pentru promovarea unei politici social-economice ce ar corespunde intereselor lucrătorilor, organul sindical, de sine stătător sau prin decizia membrilor sindicatului respectiv, organizează şi desfăşoară, în modul stabilit de Legea R. Moldova cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor: mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni, pichetări, greve şi alte acţiuni, folosindu-le drept formă de luptă pentru ameliorarea condiţiilor de muncă, majorarea salariului, reducerea şomajului, întărirea solidarităţii salariaţilor în lupta pentru drepturile şi interesele lor profesionale, economice, de muncă şi sociale.

Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal şi master în dreptul constituţional şi administrativ în Republica Moldova