Separatiştii din Donbas naţionalizează întreprinderi ucrainene

În condiţiile menţinerii blocadei asupra cărbunelui, autoproclamatele Republici Populare din Doneţk (RPD) şi Lugansk (RPL) au dat curs ameninţărilor şi au naţionalizat fabricile şi unităţile economice deţinute de guvernul ucrainean pe teritoriile lor, deşi mişcarea este descrisă ca fiind o plasare a entităţilor sub “administraţie temporară”.

Această măsură de „naţionalizare“, anunţată de Aleksandr Zaharcenko, liderul RPD, şi Igor Plotniţki, liderul RPL, a fost luată ca răspuns la blocada pe căile ferate impusă de activişti de dreapta ucraineni, conform agenţiei de presă Unian.

În plus, acum există tot mai multe discuţii despre faptul că cele două republici îşi reorientează comerţul şi mai mult înspre Rusia, cărbunele şi instalaţiile fiind exportate în Rusia, şi nu în Ucraina. Între timp, rubla rusească este deja moneda de facto în ambele republici.

Dacă intenţia celor din spatele blocadei asupra cărbunelui a fost aceea de a lovi în economia celor două republici, atunci aceştia nu au făcut altceva decât să determine republicile să îşi reorienteze economiile şi mai mult înspre Rusia, afectând în acelaşi timp şi mai mult economia Ucrainei.

Dacă intenţia a fost de fapt aceea de a atrage suportul Occidentului în spatele Ucrainei prin prezentarea naţionalizării ca o dovadă suplimentară a agresiunii ruseşti, atunci cei din spatele acestei mişcări ar trebui să ştie că mass media occidentală acoperă slab această poveste, iar preşedintele american Donald Trump a eşuat să menţioneze Ucraina din nou în discursul său către Congresul SUA.

Episodul evidenţiază, de fapt, un adevăr important despre criza ucraineană.

Deşi Rusia este acuzată în mod constant de Occident că urmăreşte să despartă complet Donbas de Ucraina, în realitate, politica rusă a fost întotdeauna de a păstra o legătură constituţională între cele două autoproclamate republici şi Ucraina. Prin refuzul de a discuta cu liderii celor două republici (după cum prevede Acordul de la Minsk) şi prin atacurile sale constante asupra celor două republici, Ucraina este cea care le îndepărtează.

Acest punct de vedere a fost prezentat în repetate rânduri de politicienii ruşi, inclusiv de preşedintele Vladimir Putin. De exemplu, el a evidenţiat de mai multe ori că refuzul Ucrainei de a acorda ajutoare sociale persoanelor care locuiesc pe teritoriile celor două republici nu reprezintă doar o abandonare a datoriei sale faţă de cetăţenii săi şi o încălcare clară a acordului de pace de la Minsk semnat în februarie 2015, ci este de asemenea şi complet contraproductiv din moment ce mişcarea rupe legătura acestor oameni cu Ucraina, făcându-i să se simtă mai puţin ucraineni. Conform unor sondaje de opinie neoficiale desfăşurate pe teritoriile Republicilor Populare Lugansk şi Doneţk arată că majoritatea cetăţenilor se consideră acum ruşi.

În plus, Putin a mai subliniat faptul că Rusia nu a făcut niciodată această greşeală în Cecenia, unde întotdeauna a plătit ajutoarele sociale oamenilor de acolo, chiar şi când Cecenia se afla sub control secesionist.

Ucraina cere acum ca SUA şi UE să impună sancţiuni tuturor celor care beneficiază de pe urma “confiscării” proprietăţilor ucrainene de către cele două republici.