Monica Macovei: Judecătorii şi-au dat unii altora sporuri, punându-se singuri deasupra Guvernului şi Parlamentului

În România, statul de drept – respectiv egalitatea în faţa legii, separaţia şi echilibrul puterilor – a fost zdruncinat prin miile de decizii judecătoreşti prin care, în ultimii 20 de ani, judecătorii şi-au acordat unii altora sporuri şi sume mari de bani, care se reflectă în pensiile actuale, afirmă fosta ministră a Justiţiei Monica Macovei.

Potrivit acesteia, prin astfel de hotărâri, judecătorii „au stricat echilibrul democratic, punându-se singuri deasupra Guvernului şi Parlamentului, ca o putere absolută”, ceea ce a dus la un dezechilibru constituţional.

Într-o postare publicată marţi pe pagina sa de Facebook, Macovei a intervenit în dezbaterea privind pensiile speciale ale magistraţilor, făcând mai multe precizări.

Fosta ministră subliniază că într-un stat de drept nimeni nu este mai presus de lege, iar magistraţii nu pot face excepţie de la acest principiu.

„Nu există teoria/principiul ‘drepturilor câştigate’. Expresia ‘drepturi câştigate’ a fost inventată în 2005–2007 de câţiva membri CSM, atunci când, în magistratură, a început furia acordării de sporuri, unii altora, prin hotărâri judecătoreşti. S-a urmărit împiedicarea tăierii unor sporuri şi scăderii salariilor şi pensiilor în viitor. Nu se poate asta. Guvernele şi Parlamentele pot elimina sau adăuga sporuri, pot scădea salariile şi pensiile oricărei categorii profesionale din sistemul public, în mod justificat. Politica salarială este exclusiv atributul Guvernului şi al Parlamentului”, a declarat Monica Macovei.

Totodată, ea precizează că independenţa justiţiei nu este un privilegiu al magistraţilor, ci un drept al cetăţenilor.

„‘Independenţa justiţiei’ este, de fapt, dreptul cetăţenilor la o justiţie independentă şi nicidecum ‘dreptul magistraţilor de a face orice’.”

Macovei a publicat pe Facebook o listă de 10 puncte în care argumentează că actualul sistem de pensii speciale şi de sporuri acordate în magistratură contravine principiului statului de drept şi a contribuit la un dezechilibru între puterile statului.

Ea aminteşte că în 2010 Guvernul Boc a iniţiat o reformă a pensiilor speciale bazată pe principiul contributivităţii, declarată constituţională de CCR, însă guvernele care i-au urmat au reintrodus privilegiile.

Monica Macovei solicită actualului ministru al Justiţiei să comunice public câte acţiuni prin care magistraţii cer colegilor judecători noi sume de bani cu titlu de sporuri se află pe rolul instanţelor.

Totodată, ea critică şi decizia CCR prin care judecătorii Curţii şi-au acordat propriile sporuri din magistratură.

Redăm în continuare postarea fostei ministre a Justiţiei, pe platforma de socializare:

Propun să lămurim câteva chestiuni în dezbaterea privind pensiile „speciale” ale magistraţilor.

1. Într-un stat de drept suntem cu toţii egali în faţa legii şi nimeni nu este mai presus de lege. Asta înseamnă că toate persoanele şi instituţiile se supun legii. Constituţia prevede că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.”(art. 16). Prin urmare, nici magistraţii nu sunt şi nu pot fi deasupra legii.

2. Nu exista teoria/principiul “drepturilor câştigate”. Expresia „drepturi câştigate” a fost inventată în 2005-2007 de câţiva membri CSM, atunci când, în magistratură, a început furia acordării de sporuri, unii altora, prin hotărâri judecătoreşti. S-a urmărit împiedicarea tăierii unor sporuri şi scăderii salariilor şi pensiilor în viitor. Nu se poate asta. Guvernele şi Parlamentele pot elimina sau adăuga sporuri, pot scădea salariile şi pensiile oricărei categorii profesionale din sistemul public, în mod justificat. Politica salarială este exclusiv atributul Guvernului şi al Parlamentului.

3. “Independenţa justiţiei” este dreptul nostru, al oamenilor, la o justiţie independentă (de influenţă politică, de corupţie etc.) şi nu este dreptul magistraţilor de a face orice. Iar independenţa magistraţilor nu depinde de mărimea salariilor şi a pensiilor, ci de dimensiunea morală şi etică a fiecăruia dintre ei. Independenţa este o stare de spirit. Sistemul judiciar este organizat şi funcţionează în interes public.

4. Argumentul CSM - magistraţii nu pot efectua şi alte activităţi în paralel - este aiuritor. Nici avocaţii sau notarii nu pot fi magistraţi în acelaşi timp. Oricum, după pensionare, mulţi magistraţi intră în avocatură, notariat etc şi cumulează pensiile speciale cu salariile, dovedind că nu sunt epuizaţi şi extenuaţi după activitatea din magistratură. Nu este acceptabil nici cumulul pensiei cu salariul, cât timp ambele sunt plătite din bani publici.

5. În 2010, guvernul Boc a iniţiat reforma pensiilor speciale pe principiul contributivităţii, iar CCR a decis că legea este constituţională. Guvernele următoare au readus însă pensiile speciale.[1]

6. Întrebare către ministrul Justiţiei: câte acţiuni prin care magistraţii au cerut colegilor judecători noi sume de bani cu titlu de sporuri sunt pe rolul instanţelor în prezent? Această informaţie este de mare interes public.

7. Scăderea pensiilor speciale ale magistraţilor nu ar trebui să se întindă pe o perioadă de câţiva ani. Ştim cu toţii că legea va fi modificată de guverne viitoare, cum s-a mai întâmplat cu legea din 2010. Reformele dificile se fac rapid şi dintr-o bucată.

Mai mult, explicaţia pentru termenul lung de tranziţie induce ideea că magistraţii de astăzi ar fi devenit judecători şi procurori pentru a se pensiona la 47-50 ani cu o pensie la valoarea de astăzi şi nu din vreo pasiune pentru ideea de dreptate. Ei bine, există demisia pentru situaţiile în care nu iţi mai convin condiţiile din instituţia în care lucrezi.

8. Argumentul majorităţii CCR[2] de admitere a sesizării ÎCCJ cu origine în CSM a fost lipsa avizului CSM şi împrejurarea că Guvernul nu a aşteptat împlinirea termenului de 30 zile. Or, legile sunt încălcate cu intenţie de zeci sau sute de ori pe zi în toate domeniile şi asta nu duce la încălcarea Constituţiei. Mai mult, tocmai CSM a cerut ÎCCJ să sesizeze CCR, aşa că argumentul CCR îmi pare o formă fără fond.

9. În 2016 judecătorii CCR au adoptat o decizie prin care şi-au atribuit sporurile din magistratură.[3]

10. Statul de drept este separaţia şi echilibrul puterilor în stat. Controlul reciproc al celor trei puteri asigură echilibrul acestora. Salarizarea şi condiţiile de pensionare ale persoanelor care lucrează în sistemul public, inclusiv ale magistraţilor, sunt în competenţa guvernului şi a parlamentului.

În România, statul de drept, respectiv egalitatea în faţa legii, separaţia şi echilibrul puterilor au fost zdruncinate prin miile de decizii judecătoreşti prin care, în ultimii 20 de ani, judecătorii şi-au dat unii altora sporuri, respectiv sume mari de bani care se reflectă în pensiile actuale. Procedând astfel, judecătorii care au dat asemenea hotărâri au stricat echilibrul democratic punându-se singuri deasupra guvernului şi parlamentului, ca o putere absolută, ceea a dus la un dezechilibru constituţional.

[1] https://www.digi24.ro/ştiri/actualitate/politica/emil-boc-explica-de-ce-un-referendum-pe-pensiile-speciale-nu-rezolva-problema-3466625

[2] CCR a invocat art. 1 (3) şi (5) raportate la art. 134 (4) din Constituţie. Articolul 1(3) spune că suntem un stat de drept, democratic în care drepturile omului sunt respectate, dreptatea şi pluralismul sunt valori supreme şi sunt garantate etc, în spiritul idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989. Articolul 1(5) spune între altele că respectarea legilor este obligatorie. Iar articolul 134 (4) ne spune că CSM îndeplineşte atribuţiile stabilite prin legea sa organică “în realizarea rolului de garant al independenţei justiţiei”.

[3] Decizia CCR nr. 262 din 5 mai 2016; MOF 385 din 20 mai 2016.