Separatiştii catalani câştigă majoritatea dar pierd teren la alegerile parlamentare

După numărarea majorităţii voturilor, exit-poll-urile arată o victorie foarte probabilă pentru partidele separatiste în cadrul alegerilor din Catalonia, deşi acestea au pierdut puţin teren în faţa partidelor unioniste începând cu 2015. Alegerile au fost soliciteate la sfârşitul lunii octombrie, după ce guvernul spaniol a dizolvat Parlamentul catalan pentru participarea la un referendum privind independenţa declarat ilegal de Madrid.

Populara publicaţie catalană La Vanguardia a afirmat că partidele separatiste vor obţine 67-71 de locuri în Parlamentul cu 135 de locuri. Prezenţa la vot a fost raportată ca fiind cuprinsă între 68,3 şi 69,4% din populaţia eligibilă.

Un număr mare de locuri va fi obţinut de un partid unionist: Partidul Cetăţenilor de centru-stânga. Anterior, partidele separatiste au deţinut 72 de locuri în Parlamentul catalan, oferindu-le o majoritate absolută. Pentru o astfel de majoritate sunt necesare 68 de locuri.

În luna octombrie, catalanii au votat pentru separarea de Spania şi declararea Cataloniei drept stat suveran. Madridul a declarat referendumul ilegal, a dizolvat Parlamentul regional, a arestat majoritatea liderilor pro-independenţă catalani - ceea ce l-a determinat pe preşedintele Carles Puigdemont să fugă la Bruxelles - şi apoi a cerut alegeri anticipate pentru 21 decembrie.

Puigdemont, care trăieşte în exil în Belgia, a cerut restabilirea ordinii regionale în Catalonia. Fostul său vicepreşedinte, Oriol Junqueras, a adoptat de asemenea un ton conciliant, comparativ cu apelurile anterioare pentru o secesiune unilaterală. “Pot să vă asigur că noi suntem democraţi înainte de a fi separatişti şi că obiectivul [obţinerii independenţei] nu justifică întotdeauna mijloacele”, a afirmat el, care în prezent se află în custodia autorităţilor, fiind acuzat de rebeliune.

Dar mulţi observatori consideră că diviziunea dintre unionişti şi separatişti nu s-ar putea termina atât de uşor.

În Catalonia, liniile sunt în general trasate între partidele naţionaliste catalane de aripă dreapta, precum coaliţia Junts Sí (JxSi) a lui Puigdemont şi partidele socialiste europene de aripă dreapta, precum Partidul Cetăţenilor (Cs) şi Partidul Socialiştilor din Catalonia, care susţin unirea cu Spania. Totuşi, partidele mai mici, precum partidul de extremă stânga şi pro-separatist Candidatura Unităţii Populare (CUP) şi Partidul unionist şi conservator al Poporului (PP), arată că această problemă transcende diviziunile tradiţionale stânga/dreapta din punct de vedere al multor catalani.

Pe măsură ce separatiştii vor controla Parlamentul, tensiunile dintre Madrid şi Barcelona probabil că vor continua. Peste 1.000 de persoane au fost arestate în timpul ciocnirilor dintre poliţia federală şi manifestanţi în zilele imediat de după referendum.

În acelaşi timp, o victorie unionistă nu ar fi garantat stabilitatea, în condiţiile în care 2 milioane de catalani au votat pentru secesiune în luna octombrie şi este puţin probabil să renunţe la cauza lor.

Premierul spaniol s-a bucurat de sprijinul mai multor guverne europene, majoritatea declarând că nu vor recunoaşte o Catalonie independentă. Dar, de asemenea, el s-a bazat pe această criză pentru a devia atenţia de la un scandal de corupţie care a implicat mai mulţi membri ai partidului său.