Sancţiunile unesc elita energetică a Rusiei în jurul lui Putin

O ofertă a companiei Gazprom de a-şi ajuta rivala Rosneft să salveze un proiect petrolier din zona arctică arată cât de mult au legat sancţiunile vestice elitele politice şi financiare ale Rusiei – o consecinţă neintenţionată a măsurilor punitive aplicate de Vest împotriva Rusiei datorită crizei din Ucraina.

Unii directori Gazprom afirmă acum că propunerea uşor neobservată din această lună de a împrumuta companiei Rosneft o instalaţie de foraj a fost “teoretică”, fiind făcută după ce sancţiunile americane au aruncat dubii asupra unui proiect cu ExxonMobil pentru a extrage petrol în Marea Kara.

Oferta a fost cu siguranţă surprinzătoare.

Relaţia dintre cele două companii conduse de stat a fost tensionată de mult timp. Recent, Gazprom a fost îngrijorată de ambiţia companiei Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, de a-şi creşte producţia de gaze. Tensiunea dintre cele două companii a fost confirmată de un război tot mai intens al preţurilor pentru consumatorii interni de gaz.

Simpla sugestie că astfel de rivali ar putea coopera pentru a reduce impactul sancţiunilor este unul dintre cele mai puternice semnale de până acum că măsurile Vestului, după câteva luni de la aplicarea lor, au un efect parţial opus faţă de cel intenţionat.

Departe de a-i diviza pe cei mai apropiaţi de preşedintele Vladimir Putin, măsurile au forţat principalii jucători ai sectorului energetic să se grupeze în spatele liderului rus. Acest cerc a devenit mai concentrat datorită necesităţii, au declarat oameni de afaceri, diplomaţi şi politicieni vestici şi ruşi.

Influenţa unor politicieni ruşi mai liberali din guvern a fost redusă, au declarat surse apropiate de corpul decizional, incluzând surse din sectorul energetic vital al Rusiei. Nucleul interior deja mic de decidenţi s-a micşorat şi mai mult.

“Noi am subestimat reacţia Rusiei”, a afirmat un delegat vestic ce lucrează în Moscova şi care a cerut să rămână în anonimat.

Acest delegat şi alţi diplomaţi vestici susţin, totuşi, că sancţiunile impuse de SUA şi UE încă nu şi-au atins capacitatea maximă de impact. Ca dovadă, ele indică problemele economice tot mai mari ale Rusiei pe măsură ce rubla alunecă în jos iar recesiunea se face tot mai simţită.

Când Vestul a luat în vizor producătorii energetici ai Rusiei, sancţiunile au lovit în centrul bazei economice a lui Putin.

Rusia, cel mai mare exportator de energie din lume se bazează pe exporturile de petrol şi gaz pentru aproape jumătate din bugetul său federal.

Chiar înainte să ajungă la putere, Putin a accentuat o viziune a sa în care “campionii naţionali” – companiile energetice aflate sub controlul statului – ar putea susţine financiar refacerea armatei şi a societăţii ruse după haosul anilor 1990.

La acea vreme, Gazprom deja se afla pe piaţă, fiind un monolit din era sovietică. Putin a început să instaleze o nouă echipă în companie la un an după ce a ajuns la conducerea Rusiei în 2000. El i-a recrutat pe Dmitri Medvedev, acum premier al Rusiei, şi pe Alexei Miller, acum director general al Gazprom.

De asemenea, Putin a ajutat la construirea companiei Rosneft în principal din rămăşiţele companiei petroliere Yukos, pe care tribunalele, la ordinele lui Putin, au confiscat-o de la Mihail Hodorkovski în 2003.

Hodorkovski, fondator al companiei petroliere Yukos şi pe vremuri ce mai bogat om din Rusia, a atras atenţia lui Putin atunci când a început să sprijine democraţia şi să submineze autoritatea liderilor de la Kremlin.

Intrat în vizorul personal al lui Putin, lui Hodorkovski i s-a intentat un proces politic, fiind declarat vinovat. Yukos a fost desfiinţată şi vândută pe bucăţi, cu complicitatea unor firme europene, grupului de apropiaţi ai Kremlinului, cunoscut sub numele de Siloviki.

Rosneft şi Gazprom sunt conduse de aliaţi ai lui Putin – Miller la Gazprom şi Igor Sechin la Rosneft. Cei doi bărbaţi provin din St. Petersburg, unde Putin şi-a început cariera politică după ce a servit în KGB.

Dar nu există o prietenie evidentă între cei doi oficiali. Rareori se privesc reciproc la ceremoniile publice şi sunt izbitor de tăcuţi unul faţă de celălalt. Într-un comentariu surprinzător cu 4 ani în urmă, Sechin a criticat Gazprom pentru că se mişcă prea lent în Asia şi a declarat că ar trebui să îşi intensifice jocul.

Deşi este improbabil ca sancţiunile să elimine tensiunile care au definit de mult timp mica echipă de consilieri a lui Putin, ele forţează minţile să se concentreze pe un scop comun.

Fără acces la fondurile băncilor sau companiilor vestice, cei care conduc companiile petroliere de stat sunt şi mai legaţi de Putin deoarece speră să câştige bani din fondurile de rezervă ale Rusiei.

Un oficial american a declarat sub condiţia anonimatului în septembrie că sancţiunile SUA şi UE ce vizează livrarea către Rusia de tehnologie, produse şi servicii petroliere urmăresc să facă aproape imposibilă exploatarea de către Moscova a noilor sale resurse petroliere.

Aceste măsuri fac parte dintr-un pachet mai mare de sancţiuni impuse Rusiei de către SUA şi UE datorită politicii Kremlinului în Ucraina. De asemenea, sancţiunile îi vizează pe cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Putin, precum Sechin, căruia i-au fost îngheţate activele şi i s-au refuzat cererile pentru vize.

Washingtonul şi Bruxelles-ul speră să creeze spărturi în cercul interior al lui Putin şi să îi convingă pe aliaţii acestuia să facă presiuni pentru o schimbare a politicii ruse în Ucraina, unde Kremlinul a anexat Peninsula Crimeea şi susţine separatiştii pro-ruşi din estul ţării.