Cu ce provocări se va confrunta Ucraina după alegeri
alte articole
Partidele pro-europene au obţinut cea mai pare parte din voturi şi vor forma majoritatea solidă pe care şi-o dorea preşedintele Poroşenko. Rămâne de văzut dacă ei vor reuşi să restarteze sistemul politic dominat încă de interesele oligarhilor, să reconstruiască economia grav afectată şi să treacă ţara printr-o iarnă grea. Ucrainenii nu vor avea multă răbdare, şi nici Rusia.
”Petro Poroşenko este în funcţia pe care şi-a dorit-o. Ca să rămână acolo şi să reprezinte, să fie imagine, să fie brand, are nevoie de susţinere politică şi de un partid politic. Preşedintele trebuie să-şi suplimenteze rândul susţinătorilor în cadrul principalelor instituţii ale statului”, îmi explica Angela Grămadă, expertă în spaţiul ex-sovietic, într-un interviu acordat Epoch Times la momentul anunţării convocării alegerilor anticipate de către Poroşenko.
Rezultatul alegerilor parlamentare de duminică arată că jocul preşedintelui a reuşit într-o anumită măsură. S-a achitat de încă o promisiune făcută Euromaidanului că se va schimba componenţa Radei Supreme, iar formaţiunea sa politică Blocul Poroşenko a obţinut 23% din voturi. Dacă stăm să ne gândim că el obţinuse 60% la prezidenţiale şi spera ca partidul Solidaritatea, redenumit cu numele său, să obţină majoritatea absolută în Parlament, nu putem vorbi despre o victorie absolută. Frontul Popular al premierului Arseni Iaţeniuk a obţinut cam acelaşi scor, astfel încât cel mai probabil aceste două formaţiuni vor forma viitoarea coaliţia de guvernare. Poroşenko preşedinte, Iaţeniuc va rămâne premier. Ce se schimbă deci?
Un rezultat al alegerilor este că Partidul Comunist n-a mai intrat în Parlament, în timp ce Partidul Regiunilor al fostului preşedinte Ianukovici nici n-a candidat. În schimb, foştii partizani ai lui Ianukovici şi diferite formaţiuni pro-ruse au reuşit să treacă pragul sub sigla Blocul de Opoziţie, obţinând 10% din voturi. Cel mai dur a fost sancţionat însă Partidul Iuliei Timoşenko, Batikivşcina, care a intrat la mustaţă în Rada Supremă cu un scor de puţin peste 5%. Nici forţele naţionaliste şi extremiste nu au obţinut scoruri bune – Svoboda, 6% iar Sectorul de dreapta a rămas pe dinafară.
Victoria clară a forţelor pro-vestice s-a datorat participării mari la vot (70%) în fiefurile lor din Vestul şi centrul Ucrainei şi faptului că votanţii din Doneţk şi Lugansk au fost împiedicaţi de separatişti să voteze.
Desigur votul poate fi interpretat ca o opţiune fermă pro-europeană a ucrainenilor, aşa cum a susţinut Poroşenko, dar de aici abia începe greul. Preşedintele va avea acum o majoritate în Parlament cu care să-şi poată pune în practică planul de reforme. Nu mai există scuze, iar reformele economice dureroase vor trebui făcute şi în dauna intereselor oligarhilor, care încă au o influenţă foarte toxică asupra sistemului politic şi economic. Rămâne de văzut dacă oligarhul Poroşenko va lua hidra corupţiei şi oligarhiei de coarne sau va încerca o coabitare cu aceştia.
Deocamdată el a declarat înainte de alegerile parlamentare că ”a venit timpul pentru o resetare completă a puterii în Ucraina. Cred că este nevoie de o întinerire şi upgradare a Parlamentului. Am dizolvat Rada supremă nu doar pentru că a fost un instrument obedient în mâinile unui dictator sau pentru că foarte mulţi dintre parlamentari serveau ca a cincea coloană Rusiei, ci şi pentru că eram convins că n-are potenţial de reformare. Am nevoie de o majoritate reformistă, nu una coruptă, pro-ucraineană şi pro-europeană, nu pro-sovietică”. Şeful statului a mai spus că planul de reforme se va orienta după Strategia 2020 a UE, cu scopul de a introduce standarde europene în Ucraina. Obiectivul său final enunţat este că în 2020 Ucraina să fie pregătită să aplice pentru aderarea la UE.
Dacă alegerile nu vor modifica sistemul clientelar-oligarhic, în care grupuri întregi de deputaţi sunt afiliaţi intereselor unor oligarhi şi pot fi cumpăraţi şi vânduţi la voturi decisive, nimic nu se va schimba.
Ambiţiile declarate de noii lideri de la Kiev sunt foarte mari, dar se pune întrebarea cât îi va ţine elanul reformist, faţă cu nişte provocări şi mai mari. Dacă alegerile nu vor modifica sistemul clientelar-oligarhic, în care grupuri întregi de deputaţi sunt afiliaţi intereselor unor oligarhi şi pot fi cumpăraţi şi vânduţi la voturi decisive, nimic nu se va schimba. Publicaţia ”The Economist” avertiza că ”este foarte probabil că noul parlament să fie dominat de oameni vechi cu măşti noi. Marii oligarhi de tipul Rinat Ahmetov, Serghei Levochkin sau Dmitri Firtash, încă influenţează realizarea listelor de partid, inclusiv în cazul nou-înfiinţatului Front Popular al premierului Iaţeniuc”.
Influenţa toxică a magnaţilor va continua să sufoce economia ucraineană prin scheme de deturnare de fonduri de la stat, monopoluri şi afaceri oneroase. Reforme precum noul birou anti-corupţie vor intra în coliziune mai devreme sau mai târziu cu interesele acestora. Noile autorităţi vor trebui să lupte astfel şi împotriva adversarilor interni ai reformei şi ai celui extern - Rusia. Moscova va continua să încurajeze corupţia şi blocajul în Ucraina şi va recurge la şantajul tipic – cu plata datoriei restante la gaz, cu tăierea gazului, cu embargouri pe anumite produse.
Pe de altă parte, Ucraina are nevoie disperată de ajutoare financiare din partea Occidentului pentru a păstra economia afectată de contractare şi inflaţie pe linia de plutire. Pentru orice ban primit, guvernul va trebui să prezinte progresele făcute în procesul de reformă. UE cere deja dereglementarea şi eliminarea subvenţiilor la energie, măsură căreia oligarhii i se opun din răsputeri.
Vremea promisiunilor a trecut. Noua putere de la Kiev trebuie să arate rezultate UE şi propriei populaţii într-un timp scurt. Altfel nu doar economia ţării se va prăbuşi, ci ucrainenii vor ieşi din nou în stradă să ceară socoteală celor în care şi-au pus speranţa.
Mai există însă şi un alt pericol – ca Poroşenko şi Iaţeniuc să se lase purtaţi de bătălii politice pentru putere, iar procesul de reformă să eşueze ca în cazul Revoluţiei Portocalii.
