Rusia urmăreşte să influenţeze situaţia din Libia, susţine un expert

Comandantul militar libian Khalifa Haftar a vizitat Moscova săptămâna trecută pentru a solicita ajutor militar şi suport politic. Care ar fi interesele politice şi economice ale Rusiei în conflictul din Libia?
Soldaţi libieni se odihnesc în timpul unui asalt asupra oraşului Sirte.
Soldaţi libieni se odihnesc în timpul unui asalt asupra oraşului Sirte. (Captură Foto)

Haftar a vizitat Moscova pentru a se întâlni cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, urmărind afacerile cu arme. În schimb, conform zvonurilor, Moscova ar primi permisiunea să construiască o bază militară în Libia, care îi va oferi un avantaj mai mare în vederea extinderii influenţei sale politice asupra ţării. Un acord ar putea fi şi în folosul lui Haftar, care urmăreşte să recupereze ţara de sub controlul militanţilor islamişti. Dar, până acum, Moscova a negat afirmaţiile că ar avea un scop militar.

Libia a fost divizată în două guverne rivale: unul cu sediul în Tripoli şi altul în oraşul estic Tobruk. Guvernul din Tripoli este susţinut de ONU, iar celălalt îl susţine pe Haftar. În decembrie 2015, a fost creat un guvern de unitate, numit Guvernul de Acord Naţional (GAN). Astfel, GAN este cea mai recentă soluţie politică promovată de ONU în vederea încheierii războiului civil care a început în 2014.

Mulţi consideră că Haftar aspiră să devină un lider ce poate uni Libia, în condiţiile în care Armata sa Naţională Libiană (ANL) alungă islamiştii din oraşe precum Benghazi. Alţii nu îl plac pe Haftar din cauza trecutului său militar sub conducerea dictatorului Moammer Gaddafi, fiind considerat în anumite cercuri ca o rămăşiţă a vechiului regim. Gaddafi a fost ucis într-o intervenţie condusă de NATO în 2011, deşi unele rapoarte susţin că acesta ar fi murit de mâna unor rebeli.

Haftar se bucură de puterea pe care o deţine şi este improbabil să renunţe la oricare dintre avantajele sale politice ca lider al ANL pentru o poziţie în GAN.

Totuşi, armata lui Haftar nu este singura forţă care urmăreşte să lupte împotriva islamiştilor în Libia. Marţi, grupul jihadist Statul Islamic a fost alungat din ultima sa fortăreaţă libiană, oraşul de coastă Sirte, de către miliţii aliate cu GAN. Aceasta este o lovitură majoră pentru Statul Islamic în Libia, care a controlat oraşul Sirte de la începutul anului trecut.

Strategia rusă

Mattia Toaldo, expert pe spaţiul Libia şi membru al Consiliului European pentru Relaţii Externe în Londra, vede Libia ca o parte a unei strategii mai ample ruseşti în Orientul Mijlociu. Preşedintele rus Vladimir Putin încearcă să îmbunătăţească poziţia ţării sale în Libia pentru a consolida alianţe cu alte ţări arabe precum Egiptul, care este condus de preşedintele Abdel Fatah El-Sissi.

“Libia este importantă în primul rând ca o dovadă a prieteniei lui Putin cu Sissi”, a declarat Toaldo. Expertul a mai precizat că Libia este importantă pentru Sissi, Sissi este important pentru Putin şi, prin urmare, Putin va face tot ce va putea pentru a întări poziţia lui Sissi în Libia. Acest lucru înseamnă să îl susţină pe Haftar în timp ce va recunoaşte doar de faţadă rezoluţiile ONU.

Deşi nu există rapoarte confirmate că Rusia va încheia vreun acord cu Haftar, Toaldo este de acord cu noţiunea că o bază militară rusă în Libia ar putea ajuta la cimentarea puterii Moscovei în Orientul Mijlociu.

ONU a propus un embargou privind armele asupra Libiei în 2011, obstacol cu care Rusia va trebui să se confrunte dacă doreşte să facă afaceri cu Haftar.

Paralele cu Siria

Suportul ruşilor pentru Haftar trasează anumite paralele între intervenţia lui Putin în favoarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad. Toaldo susţine că această comparaţie este destul de corectă, deşi şi-a manifestat îndoielile că Putin va interveni în Libia cu acelaşi număr de forţe precum a făcut-o în Siria.

Suportul rusesc pentru Haftar ar fi în principal reprezentat de vânzări de arme. În Siria, pe de altă parte, aviaţia rusă a bombardat poziţiile rebele începând cu toamna anului 2015 pentru a întări guvernul lui Assad.

În orice caz, Rusia speră să îşi extindă influenţa asupra unui Orient Mijlociu care se schimbă rapid şi să devină un jucător dominant în regiune.