Scrisorile nevăzute către Epstein, Ghislaine şi Andrew de la omul care a publicat „Lolita”

În timpul cercetării pentru biografia sa despre editorul George Weidenfeld, istoricul Thomas Harding a dat peste un tezaur de corespondenţă intrigantă între celebrul om de litere, Epstein şi câţiva dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai acestuia.

În acest context, Independent publică materialul în care Thomas Harding explică ce dezvăluie aceasta despre infractorul sexual al cărui avion privat a fost poreclit „Lolita Express” şi despre conexiunile pe care acesta le-a creat.

Redăm în continuare traducerea materialului:

Odată cu fiecare publicare a dosarelor legate de Jeffrey Epstein, devine tot mai clar că acesta a operat într-o reţea extinsă de persoane foarte puternice şi conectate între ele, ceea ce un scriitor numeşte „clasa Epstein”.

Dar cum funcţiona această reţea? Ce ştiau ei? Şi conta apropierea lor de abuzatorul sexual? Un tezaur de scrisori pe care l-am descoperit, îngropat într-un locker de depozitare din estul Londrei, aruncă puţină lumină asupra acestor întrebări.

Am dat peste ele în timpul cercetării pentru biografia mea despre editorul britanic George Weidenfeld. Aceste scrisori nu fac parte din dosarele eliberate de Congresul SUA sau de Departamentul de Justiţie, ci au fost incluse în arhiva privată a lui Weidenfeld.

Eram deja conştient de o conexiune între Epstein şi George Weidenfeld. Boeingul 757 pe care Epstein îl folosea pentru a trafica fete minore către insula sa din Caraibe a fost poreclit de localnici „Lolita Express”. Era o referinţă la romanul lui Vladimir Nabokov despre un profesor care minimizează violul şi abuzul sexual repetat al unei fete de 12 ani. În 1959, această carte, Lolita, a fost publicată în mod celebru în Marea Britanie – răsturnând o interdicţie guvernamentală – de George Weidenfeld.

Primele scrisori pe care le-am găsit în arhivele lui George o vizau pe Ghislaine Maxwell, care ispăşeşte în prezent 20 de ani de închisoare pentru că l-a ajutat pe infractorul sexual şi miliardarul finanţator Jeffrey Epstein să abuzeze adolescente.

În martie 1991, Ghislaine, în vârstă de 29 de ani, plănuia să petreacă câteva luni în New York. Dar avea nevoie de ajutor pentru a intra în societate. Prin intermediul tatălui ei, Robert Maxwell, l-a întâlnit pe George Weidenfeld, care i-a oferit câteva scrisori de recomandare. Prima a fost adresată legendarei jurnaliste americane de televiziune Barbara Walters.

„Dacă i-am cerut lui Ghislaine Maxwell, fiica legendarului Robert Maxwell, să vă telefoneze”, a scris Weidenfeld pe 27 martie 1991, „este pentru că cred că o veţi găsi o persoană extrem de amuzantă şi fermecătoare.”

În aceeaşi zi, a trimis o a doua scrisoare către Lally Weymouth, fiica proprietarei Washington Post, Katharine Graham. „Nu-mi amintesc când am mai trimis ultima dată pe cineva cu o «scrisoare de recomandare»”, a scris el, întorcându-şi apoi atenţia asupra lui Ghislaine: „Este plină de idei şi sunt sigur că veţi beneficia de ele.” O a treia scrisoare a fost trimisă magnatului modei Oscar de la Renta.

Ştim că Ghislaine Maxwell a călătorit la New York la câteva zile după ce a primit scrisorile lui George. „Pe 15 aprilie 1991 am venit la New York”, a declarat ea FBI-ului mai devreme în acest an, „dar nu îmi amintesc pentru ce motiv”, adăugând „ceva legat de tatăl meu în acel moment”. Ghislaine a explicat că urma să se întâlnească cu finanţatorul Jeffrey Epstein la New York în acel an.

Pe 22 aprilie 1991, la scurt timp după ce a revenit în Anglia, i-a scris lui George: „Călătoria mea la New York a fost puţin mai scurtă decât am anticipat… Voiam doar să vă mulţumesc foarte mult pentru că aţi trimis scrisoarea de recomandare (pentru Lally Weymouth), deoarece am avut o cină cu adevărat minunată”. Ea a spus că aştepta cu nerăbdare să îl vadă pe George în două săptămâni.

Şi de ce n-ar fi făcut-o? George Weidenfeld era renumit ca unul dintre cei mai buni oameni de reţea din lume, un mediator, un constructor de punţi, cineva care aducea oamenii împreună din diferite domenii în apartamentul său luxos cu vedere la Chelsea Embankment, în sufragerii private, la conferinţe şi petreceri.

George şi-a construit reputaţia ca fondator al editurii Weidenfeld & Nicolson, care a publicat unele dintre cele mai importante titluri din ultimele o sută de ani. Pe lângă Lolita, au publicat The Double Helix de James Watson şi The Group de Mary McCarthy. Lista sa de autori era uluitoare: Truman Capote, Joan Didion, Henry Miller, Edna O’Brien, Clare Tomalin, Gore Vidal, Antonia Fraser, Martin Gilbert, Norman Mailer, Margaret Drabble, Lyndon B. Johnson, Moshe Dayan, Henry Kissinger şi Carlos Ruiz Zafón, pentru a numi doar câţiva.

Pe parcursul lungii sale cariere, George a devenit cunoscut pentru perspicacitatea sa, capacitatea de a anticipa lucrurile, cineva cu intelect superior care putea identifica următorul eveniment important. Şi a oferit o intrare importantă lui Ghislaine Maxwell în înalta societate newyorkeză, o femeie al cărei comportament avea să fie descris într-o bună zi, de judecătorul care a pronunţat sentinţa, ca fiind „infam şi prădător”.

Au mai fost şi alţii din orbita lui Epstein pe care George i-a ajutat, inclusiv Andrew Mountbatten-Windsor. Pe 11 mai 2001, Andrew a scris o notă pe antet roşu al Palatului Buckingham începând cu „Dragă George”. La acea vreme, îşi încheia cariera militară.

„Acum că am un moment de linişte, vreau să-ţi mulţumesc foarte mult pentru prânzul de săptămâna trecută”, a scris prinţul, „încă nu am luat nicio decizie privind o carte, dar revin dintr-o altă călătorie la sfârşitul lunii şi atunci îţi voi scrie să te anunţ.”

Propunerea era pentru o carte despre Insulele Falkland, adăugând că „cartea mai mare despre 22 de ani este mai problematică”, probabil referindu-se la cei 22 de ani pe care îi servise până atunci în armată.

Scrisoarea lui Andrew către George Weidenfeld a fost scrisă la doar câteva săptămâni după ce fusese făcută o fotografie cu el stând lângă Virginia Giuffre – supravieţuitoare vocală a abuzurilor sexuale ale lui Jeffrey Epstein, care s-a sinucis mai devreme în acest an, la vârsta de 41 de ani.

În dosare se aflau şi o serie de scrisori de la Sarah Ferguson, Ducesa de York, care avea să declare mai târziu că Jeffrey Epstein era „un prieten statornic, generos şi suprem”.

„Dragă George,” a început ea pe 2 decembrie 1991, „îţi mulţumesc foarte mult pentru tot ce ai făcut pentru mine.” A scris cu cerneală neagră, pe antetul Sunninghill Park cu o coroană verde imprimată în colţul stâng sus, sub care plutea un „S”.

Sarah a continuat spunând că este „atât de obosită şi copleşită”, înainte de a se plânge că a petrecut „o întreagă zi în nordul Angliei” participând la evenimente, adăugând „a fost doar cel mai ridicol program”.

Fergie şi-a menţinut corespondenţa cu George, inclusiv o scrisoare din 3 februarie 1998, cerând „sfaturi bune” despre diferite proiecte de carte. Ataşat era o propunere care includea fraza: „Ducesa de York a demonstrat că, în ciuda vremurilor distructive care au urmărit-o în ultimii 10 ani, a reuşit, prin voinţă şi determinare, să depăşească adversitatea şi, în cele din urmă, să-şi refacă viaţa.”

Deşi Andrew şi Sarah Ferguson au negat constant orice cunoaştere a abuzurilor lui Jeffrey Epstein, în timpul cercetării, am dat peste mai multe femei care aveau, de asemenea, îngrijorări legate de comportamentul lui George Weidenfeld.

„Era complet exagerat cu femeile tinere”, şi-a amintit Vanessa Nicolson, nepoata Vitei Sackville-West. „Era tot timpul asupra mea la un moment dat. Erau nişte bărbaţi mai în vârstă care ocupau poziţii de putere”, şi-a amintit ea. „Îţi dai seama că pare mare şi ameninţător, ştii? Există un cuvânt care îmi vine în minte. Este «înfricoşător»”.

Un articol publicat de Private Eye pe 22 decembrie 1978 relata că George Weidenfeld „era cunoscut pentru faptul că îşi desfăcea fermoarul şi îşi arăta membrele neatrăgătoare. Şi o dată, într-o maşină, când la volan se afla o tânără asistentă, [el] i-a luat mâna de pe volan şi a pus-o pe organul său”. Nu am reuşit să găsesc o a doua sursă care să confirme sau să infirme afirmaţia revistei.

George a corespondat şi direct cu Jeffrey Epstein.

Pe 18 februarie 1993, George i-a scris direct lui Epstein cerându-i să transmită o invitaţie clientului său, Leslie Wexner (miliardar, proprietarul Victoria’s Secret). Obiectivul scrisorii era ca Wexner să participe la o cină privată cu preşedintele de atunci al Germaniei, Richard von Weizsäcker, şi la o a doua întâlnire cu ministrul german de interne şi alţi politicieni importanţi. Pe agendă ar fi fost antisemitismul în Europa şi lupta împotriva extremismului de dreapta.

Scrisoarea lui George către Epstein oferea reasigurări menţionând un „prieten comun”, ataşând o listă de invitaţi care „au acceptat deja invitaţia” şi spunând că în trecut a convocat întâlniri similare, „în special cu cancelarului Kohl”. În final, a menţionat că cheltuielile de călătorie şi cazare vor fi acoperite de o fundaţie germană. Nu se ştie dacă Wexner a primit sau a acceptat invitaţia.

Deşi Wexner a negat în mod repetat orice cunoaştere a abuzurilor lui Epstein, alături de George şi mulţi alţii – Donald Trump, Bill Clinton, Rupert Murdoch, Woody Allen – el a fost unul dintre contactele cunoscute ale lui Epstein.

Şi deşi această asociere nu îl implică pe George sau pe alţi colaboratori ai săi în activităţile criminale ale lui Epstein, această reţea globală, camaraderia şi sprijinul reciproc nu sunt neînsemnate. Dacă nu altceva, arată cum un grup de persoane puternice, inclusiv George Weidenfeld, a oferit o aparenţa de respectabilitate lui Jeffrey Epstein, care a reuşit să îşi ascundă crimele la vedere.

Din e-mailurile eliberate recent de Congresul SUA, este clar că multe persoane făceau parte din această reţea, ridicând întrebarea: cine ar fi trebuit să ştie mai bine?

După acele prime scrisori de recomandare, tatăl lui Ghislaine a murit după ce a căzut de pe iahtul său (Lady Ghislaine), iar George i-a mai scris: „Te rog să accepţi condoleanţele mele pentru pierderea ta foarte tristă. Te rog să accepţi, de asemenea, cele mai bune urări pentru viitorul tău şi pentru rolul fără îndoială important pe care eşti destinată să-l joci. La momentul potrivit – oricând te vei simţi pregătită – să ne întâlnim.”

George Weidenfeld a murit în 2016. Nu vom şti niciodată dacă şi-a dat seama vreodată cât de întunecat avea să devină destinul lui Maxwell – şi al lui Epstein.