Rusia şi China: destine

Istoria relaţiilor de cooperare dintre Rusia şi China are peste 400 de ani. Au existat situaţii diferite - de la conflicte de frontieră până la apariţia cântecelor populare, cu cuvintele: ”Ruşii şi chinezii – sunt fraţi pe vecie”.

Deşi au existat o multitudine de diferenţe între culturi, ambele ţări au trecut, în secolul 20, prin etape similare de dezvoltare socială şi politică. Popoarele acestor ţări, de altfel ca ale multor state cu foste regimuri comuniste de guvernare, au experimentat povara grea a comunismului, iar China rămâne şi astăzi o ţară condusă de Partidul Comunist.

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, perioada ”romantismului liberal” a trecut destul de repede şi poporul rus a învăţat că libertatea în sine – este pentru toată lumea - oameni buni şi oameni răi. Doar că, oamenilor răi le este mai simplu să atingă culmile materialiste - metodele lor nu sunt restricţionate de conştiinţă.

Unii sunt de părerea că democraţia din Rusia, în felul în care există la momentul de faţă, nu este mai bună decât o "dictatură a proletariatului". Mai sunt şi cei care sunt nostalgici după fosta lor existenţă în URSS, iar, uneori şi după mâna fermă a criminalului Stalin. Totuşi, nu trebuie să uităm despre numărul de victime ce au fost puse pe altarul socialismului în Rusia - şi asta în condiţiile în care cei mai mulţi dintre aceşti "duşmani ai poporului" au fost cei mai buni reprezentanţi ai naţiunii - oameni cinstiţi şi dedicaţi. Progresul industrial în Rusia s-a desfăşurat, în principal, în numele "ideii", în condiţii aproape inumane de muncă, sub frica lagărelor şi închisorilor şi prin folosirea "inamici ai poporului" în calitate de forţă de muncă înrobită.

Totuşi, cel mai trist lucru din toate – este că aceste victime au fost complet inutile, pentru că o societate ideală, la nivelul actual al moralităţii umane, nu poate fi construită, fie că este vorba despre o entitate socialistă sau chiar una democratică. Un astfel de obiectiv nici nu a existat vreodată, ”ideea” trebuia, pur si simplu, să justifice dictatura de partid în ochii naţiunii şi să ascundă pofta pentru putere a membrilor săi.

Parcursul istoric ne-au dat o lecţie bună: faţa comunismului - este întotdeauna un chip de criminal.

Democraţia rusă, indiferent cât de imperfectă este are, totuşi, avantaje semnificative în comparaţie cu comunismul - şi anume: libertatea religioasă, libertatea mass-media, libertatea de mişcare şi, la drept vorbind, libertatea de a fi onest sau bogat. Toate acestea sunt mai bune decât libertatea comunistă – adică să fii sclav al sistemului sau să fii ucis.

Unii vor spune: "În China, regimul comunist are o economie puternică şi o naţiune patriotică. Acolo nu există probleme, iar dacă sunt, nu mai multe decât în alte ţări".

Trebuie să ne amintim că unul dintre principalele instrumente ale comunismului – este minciuna şi propaganda. În Uniunea Sovietică, de asemenea, se plăcea să ”se arunce cu praf în ochii” vizitatorilor străini. Chiar şi în condiţiile actuale de globalizare, Partidul Comunist din China continuă aceeaşi practică – doar că de această dată, prin măsuri de blocare şi a Internetului şi altor mijloace de comunicare în masă. Turiştii, care vin în China, vizitează foarte rar regiunile în care nu există obiecte turistice de "paradis". Că rezultat, nimeni nici nu se întreabă care sunt sursele bunăstării materiale a Chinei?

La drept vorbind, economia Chinei se bazează pe furtul deschis de proprietate intelectuală, precum şi exploatarea nemiloasă de către autorităţile de guvernare a propriului popor, în calitate de forţă de muncă ieftină. Iar întreaga lume, reprezentată de state şi corporaţii, închide ochii asupra acestui fapt, doar pentru faptul că le este economic avantajos. Regimul comunist chinez acţionează de facto ca un proprietar de sclavi, având în calitate de supraveghetori armata şi poliţia.

În lagărele de muncă şi închisorile din China deţinuţii sunt obligaţi să execute munci istovitoare. În condiţiile centrelor de detenţie abia de poţi supravieţui, nu încă să mai munceşti. În acelaşi timp, în China nici nu poate fi vorba despre o producţie ecologică, ceea ce, indubitabil, condiţionează mutaţia climei şi răspândirea bolilor.

Mărfurile similare celor chineze, produse în Europa, au preţuri mai mari, anume din aceste motive – adică în costurile lor sunt incluse cheltuielile pentru dispozitive de tratare şi epurare, asigurarea condiţiilor normale de muncă şi achitarea obligaţiilor sociale faţă de lucrători.

China ocupă locul întâi din lume la capitolul încălcării drepturilor omului şi acesta este un fapt recunoscut. Frica generală, frica de a-şi pierde puterea şi frica de pedeapsă pentru crimele comise, împinge Partidul comunist chinez să comită noi fărădelegi.

Religiile ortodoxe din China, au fost "simplificate" şi adaptate la "idealurile comuniste”.

Călugărul trebuie să fie, mai întâi de toate comunist - adică ateu - şi ulterior călugăr, fapt ce, în sine, contravine principiilor oricărei religii şi transformă clerul în măscărici.

Cultura tradiţională, fondată pe aceleaşi religii, trece, de asemenea, printr-o criză profundă.

Tibetul este ocupat, orice încercare de protest din partea locuitorilor este suprimată cu cruzime către forţele armate chineze. Dalai Lama, unul dintre foştii membri ai guvernului din Tibet, se află încă în exil.

Prin momente similare, într-o formă sau alta, a trecut Rusia şi alte ţări fost-comuniste. Trebuie să recunoaştem, totuşi, că în fiecare dintre aceste ţări situaţia este mai bună decât în China.

În China sunt lagăre de concentrare foarte reale, deghizate sub închisori şi alte instituţii de corecţie, în care există un număr mare de persoane supuse persecuţiilor, pentru opiniile lor politice sau religioase. Spre exemplu, aderenţii căii spirituale Falun Gong sunt persecutaţi în China de 13 ani, doar pentru faptul că numărul lor l-a depăşit pe cel al membrilor Partidului Comunist Chinez. Sunt torturaţi, umiliţi, bătuţi, li se colectează organe – pe urma cărora ”măcelarii” îşi fac rotunjesc consistente. Cele menţionate sunt un fapt demonstrat şi actualmente întreaga lume optează împotriva unor astfel de acţiuni inumane - în multe ţări au fost intentate zeci de procese pe numele unor oficialilor chinezi implicaţi în acest genocid.

Singurul lucru în faţa căruia cedează frica - este lumina adevărului. În prezent, în interiorul Partidului Comunist Chinez e deja încinsă lupta pentru putere. În goana după autoritate şi pentru a se eschiva de responsabilitate, membrii Comitetului Central al PCC sunt dispuşi să recurgă la distrugerea reciprocă. Deja poate fi resimţită o relaxare a cenzurii în mass-media şi pe Internet. Acum este momentul potrivit pentru o poziţionare corectă vis-a-vis de Partidul comunist chinez sângeros şi forţarea acestuia să răspundă pentru crimele grave comise.