Rushmore, muntele preşedinţilor americani
Între colinele negre ( Black Hills) din Dakota de Sud, patriotismul uriaş al SUA se reflectă pe figurile sculptate a patru preşedinţi: Washington, Jefferson, Lincoln şi Theodore Roosevelt. Ar fi putut să fie pionieri ai Vestului Sălbatic sau eroi, precum Bufalo Bill Cody, dar au vrut să facă lucrurile în stil mare şi au devenit personaje ale unui monument mai ambiţios. Figurile celor patru 'grei' ai istoriei SUA au fost imortalizate pe muntele Rushmore, simbol american care rivalizează doar cu Statuia Libertăţii, notează miercuri ziarul ABC.
Pista giganţilor de granit datează din 1923 şi ca în multe alte mărci americane, marketing-ul a impulsionat ideea originală. În dorinţa de a promova Dakota de Sud, istoricul Duane Robinson a luat legătura cu sculptorul Gutzon Borglum, care sculptase deja eroi ai Confederaţiei în Stone Mountain, Georgia. Planul iniţial avea în vedere să se profite de stâncile naturale, pentru a imortaliza figurile câtorva eroi ai cuceririi vestului. Dar Borglum a avut o inspiraţie irezistibilă.
Sculptorul de origine daneză a ales un munte din apropiere botezat în onoarea lui Charles E. Rushmore, avocat şi vestit om de afaceri din New York. Proiectul s-a desfăşurat între 1927şi 1941 iar sculptorul a ales în final un cvartet greu discutabil de preşedinţi: George Washington, părintele patriei; Thomas Jefferson, ideologul; Abraham Lincoln, salvatorul Uniunii şi Theodore Roosevelt, pionier a ceea ce se aştepta de la preşedinţii americani în vremurile moderne.
El a început lucrările în 1927, la vârsta când alţii se pensionau, 60 de ani. A murit 14 ani mai târziu, frizând falimentul şi cu durerea de a nu fi văzut inaugurarea operei sale. Cu ajutorul a sute de mineri şi multă dinamită a fost nevoie să fie înlăturată jumătate de tonă de pietre pentru a ajunge la granit, mai uşor de sculptat cu ciocane speciale hidraulice. Într-o combinaţie de artă şi inginerie, fiecare dintre figuri măsoară 18 metri de la bărbie până la creştet. Dintre toţi uriaşii, terminaţi de fiul său, patriarhul Borglum avea slăbiciune pentru Lincoln, cu nasul său de cinci metri şi aluniţa de 40 de centimetru diametrul.
Monumentul nu a fost însă pe placul tuturor. Black Hills din Dakota de Sud este un pământ cucerit de indieni, care considerau această regiune Edenul lor până în 1874 când s-a molipsit de febra aurului. Cu tratatele respectate pe jumătate, după războaie şi expulzări, indienii au vrut ca nu doar figurile palide să devină loc de pelerinaj pe acest pământ al străbunilor lor. Prin urmare indienii Sioux au decis, în 1939, să ridice un fel de replică şi mai monumentală în apropiere de muntele Rushmore.
Alternativa neterminată dorea să transforme o tonă de munte - Thunderhead Mountain - în imaginea ecvestră a războinicului lor Crazy Horse, cu o înălţime care să rivalizeze cu piramidele din Egipt. Lucările au început în 1948, sub conducerea lui Korczak Ziolkowski. Sculptorul a murit în 1982, dar familia lui continuă proiectul refuzând orice subvenţie oficială. S-ar putea ca în jumătate de secol să termine. Se pare însă că atât cuceritorii vestului cât şi strămoşii lor indieni au în comun aceeaşi slăbiciune americană: obsesia pentru ceea ce este mare.
