România, într-o criză profundă. "Am pierdut valorile morale autentice şi modelele umane capabile să le reprezinte"
alte articole
România se află o criză morală majoră pentru că am pierdut valorile morale autentice şi modelele umane capabile să le reprezinte şi ele au fost înlocuite de false valori şi de false modele, a tras un semnal de alarmă fostul preşedinte Emil Constantinescu, într-un discurs susţinut luni cu ocazia inaugurării monumentului "Aripi", un simbol consacrat memoriei luptătorilor din rezistenţa anticomunistă.
"Permiteţi-mi să mă adresez mai întâi foştilor deţinuţi politici şi deportaţi aici de faţă care reprezintă în istoria României, în trecutul ei istoric, o rezistenţă eroică împotriva dictaturii comuniste. Şi să mă adresez tinerilor elevi care reprezintă speranţa noastră într-un viitor mai bun. Inaugurăm astăzi un monument din oţel şi piatră menit să amintească în secolele ce vor urma sacrificiul celor ce s-au jertfit pentru ţara lor şi pentru idealurile libertăţii, adevărului, dreptăţii şi credinţei. Sculptorul Mihai Buculei ne-a dăruit această operă artistică şi adresăm mulţumirile noastre.
Acest monument reuneşte un tumul acoperit de iarbă, un mormânt simbolic de care multe trupuri ale celor care au fost victimele represiunii comuniste risipite în ţară şi în pământuri străine nu au avut parte. Cele trei aripi imaginează sufletele lor ţâşnind spre cerul credinţei care i-a ajutat să reziste torturilor. Placa frontală din piatră roşie ne aminteşte mereu de sângele vărsat pentru salvarea şi apărarea onoarei poporului român.
Acest monument pentru care au trudit arhitecţi, ingineri, oamenii din administraţia publică, societatea civilă şi, nu în ultimul rând, muncitori anonimi cărora ţin să le mulţumesc. A fost ridicat dintr-o datorie a neuitării. Mulţumesc cu smerenie liderilor cultelor religioase, care s-au rugat astăzi pentru sufletele celor pieriţi şi îi rog să îi pomenească mereu în rugăciunile lor", a declarat Emil Constantinescu.
România, într-o criză morală profundă
Fostul preşedinte îşi aduce aminte că, în urmă cu 19 ani, delegaţiile Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România conduse de Constantin Ticu Dumitrescu pe care le-a primit la Cotroceni, nu au cerut nici funcţii, nici privilegii, nici măcar drepturile elementare care le fuseseră răpite, ei au vrut doar ca generaţiile viitoare să cunoască adevărul despre lupta şi suferinţa lor şi a României.
"Monumentul pe care îl inaugurăm acum în prezenţa puţinilor supravieţuitori ai represiunii comuniste va îmbogăţi artistic şi cultural Capitala României. Este oare de ajuns? Categoric nu, pentru că, în prezent ţara noastră, deşi beneficiază de garanţii pentru asigurarea independenţei, integrităţii şi unităţii cum nu a avut vreodată în istorie, de un regim democratic şi de un progres economic, este încă profund divizată şi parcurge o criză morală majoră pe care numai organele de justiţie sau instituţiile de forţă, sau conducerea politică nu o pot rezolva.
Ne aflăm în această situaţie pentru că am pierdut valorile morale autentice şi modelele umane capabile să le reprezinte şi ele au fost înlocuite de false valori şi de false modele. Prin uitare şi minciună s-a ajuns la o angoasă generalizată care înseamnă singurătatea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Numai recuperarea memoriei istorice poate să ducă prin cunoaşterea şi asumarea adevărului la o adevărată conştiinţă de sine şi la conştiinţă naţională şi o identitate naţională într-o lume globalizată în derivă", a continuat Emil Constantinescu.
Respectul de sine şi demnitatea naţională
"Foştii deţinuţi politici care au părăsit această lume şi puţinii supravieţuitori pe care îi omagiem astăzi au reuşit după prăbuşirea comunismului să transforme pedagogia suferinţei într-o pedagogie a reconcilierii. Este timpul ca generaţia de astăzi să-şi aducă contribuţia la construirea unei Românii mai drepte şi mai bune, aşa cum ei au visat-o în calvarul temniţelor şi lagărelor de muncă forţată şi a zonelor de deportare.
Dragi elevi, mă adresez vouă pentru a vă spune că nu mai trebuie să moară nimeni pentru a-şi apăra patria, trebuie doar să trăieşti cinstit şi să munciţi pentru voi înşivă. Azi nu mai trebuie să vă riscaţi libertatea pentru libertatea neamului românesc ci doar să respectaţi legea şi libertăţile celorlalţi. Experienţa nefericită a ultimelor decenii ilustrează un adevăr tragic - pare că este mai greu să trăieşti în libertate decât să mori pentru ea. Oare e aşa de greu să nu minţi, să nu furi, să-ţi respecţi semenii?!
Poate că respectând aceste reguli morale elementare nu veţi câştiga aşa de repede bani, proprietăţi, maşini sau funcţii care îţi dau iluzia puterii dar vă veţi asigura respectul de sine şi demnitatea naţională atât de mult aşteptată şi pentru care timp de jumătate de secol cei din rezistenţa anti-comunistă pe care îi omagiem astăzi şi-au jertfit libertatea şi tinereţea lor."