Roma, Cetatea eterna. Colosseum
Denumit si Amphiteatrum Flavium , dupa numele familiei imparatului Vespasian, sub a carei domnie incepuse constructia in 72 d.c. In anul 79 d.c. nu atinsese mai mult de trei sferturi din inaltimea stabilita a amfiteatrului.
Insa doar un an mai tarziu cladirea era terminata si inaugurata de catre Titus, fiul si urmasul la tron a lui Vespasian. Atunci romanii au putut participa la primele jocuri care aveau loc in noua cladire. Festivitatile de inaugurare au durat o suta de zile.
Pentru inceput au fost luptele intre fiare, apoi a venit randul oamenilor sa lupte cu animalele, urmati de gladiatorii care se infruntau intre ei pe viata si pe moarte. Luptele gladiatorilor si animalelor erau oferite de Imparat si de cetatenii avuti.
In secolul unsprezece primeste numele de Colosseum, care probabil se trage de la statuia colosala in bronz a lui Nero, inspirata de Colosul din Rodi. De forma eliptica, Colosseumul are axa mare de 188 m , axa mica de 156 m si inaltimea de peste 52 m, in plus are doua etaje de subsol.
Arena centrala (86x54 m) este inconjurata de 80 de randuri de gradene de marmura si granit, in care puteau lua loc circa 80.000 de spectatori. Zidul exterior si culoarele principale erau din blocuri de piatra, legate intre ele cu carlige de fier. Interiorul era realizat o parte din piatra si o parte din beton, totul fiind acoperit cu caramizi.
Lemnul a fost folosit in cantitati mici, exceptand arena, care avea podeaua din lemn. Trapele si chepengurile amenjate in dusumea permiteau comunicarea cu instalatiile de la subsol, unde se gaseau canalele de drenaj, custile animalelor, depozitele de arme etc.
Cele optzeci de arcade imprejurul amfiteatrului erau intrarile pentru public, insa doua dintre ele, situate la extremitatile axei mici, erau interzise cetatenilor de rand, acestea conducand la doua sectoare speciale: unul in care stateau imparatul si oamenii sai si celalalt in care aveau acces ambasadorii si oaspetii de nivel inalt.
In preajma arenei stateau senatorii, comandantii militari si alti functionari de status inalt. Mai sus erau asezati patricieni si tribuni, apoi plebea, iar dupa acestia, in randurile cele mai indepartate stateau femeile.
La constructia Colosseumului au fost folosite zecile de mii de sclavi prizonieri de razboi. Scopul era de a oferi cetatenilor Romei un nou centru pentru recreere.
Problema cea mai mare a fost lacul care a existat in locul unde se afla astazi constructia, si care a trebuit secat. Cu toate ca terenul ramanea mereu imbibat cu apa, totusi arhitectii romani au reusit sa planteze acest colos pe un astfel de teren.
In interiorul Amfiteatrului acustica era excelenta.
Turistii ajungand in vizita la Cetatea Eterna, pot admira maretia creatiei oamenilor din vremea aceea, creatie pusa in opera prin suferinta multor vieti. Chiar de la inceputul vizitei, turistul se poate percepe pasind pe urmele celor care au fost stramosii nostri si poate retrai suferinta crestinilor care au demonstrat cu sacrificiul vietilor proprii puterea credintei.
Ce a ramas din acest imens Amfiteatru este o emblema a Romei in care se regasesc talentele arhitectilor, maretia imparateasca, distractia poporului dar si cruzimea despotilor.
Acest Colosseum e unul dintre multele repere istorice care ne proiecteaza imaginatia in trecut, intr-o anumita faza a istoriei noastre.
Roma e precum o carte in care aproape oricine, din orice colt al lumii ar veni, regaseste o legatura cu strabunii sai, o legatura mai mult sau mai putin apropiata in timp.
