Rolul părinţilor în educaţia copiilor

A fi părinte nu este un lucru uşor.

Părinţilor le revine o mare responsabilitate în creşterea şi educarea copiilor şi e bine să începem de la o vârstă cât mai fragedă. Ne dorim copii sănătoşi, bine educaţi; de aceea în "meseria" de părinte e nevoie să ne perfecţionăm continuu, să investim mult timp şi energie. Din păcate există şi excepţii. Sunt părinţi care s-au preocupat de copii, oferindu-le ceea ce au avut nevoie, atenţie, afecţiune şi totuşi aceştia au luat-o pe un drum greşit. Însă acest lucru nu trebuie să ne descurajeze, ci să ne facă să ne străduim şi mai mult.

Noi suntem un model pentru copii în primul rând; ei sunt mult mai atenţi la ceea ce văd decât la ce aud, aşa încât să încercăm, prin comportament şi prin atitudine să fim un exemplu demn de urmat.

Foarte important este timpul pe care îl acordăm copilului, dar şi modul în care îl folosim. Putem sta împreună o oră la televizor, dar valorează mai mult 15 minute în care îl ascultăm cu atenţie atunci când are nevoie, lăsând la o parte toate treburile; el simte acest lucru şi capătă încredere în noi.

Nu mai este cazul să vorbesc despre pericolul emisiunilor tv violente, chiar şi al desenelor animate care stimulează agresivitatea, ostilitatea, aşa încât e necesar ca părinţii să aleagă cu grijă programele în funcţie de valoarea emisiunii.

E mult mai bine dacă seara obişnuim să-i citim copilului poveşti cu tâlc; discuţiile pe marginea acestora despre prietenie, sinceritate, curaj, generozitate, recunoştinţă, îl ajută mult la stabilirea valorilor.

Să nu-l forţăm să fie ceea ce nu am reuşit noi să fim, să realizeze propriile noastre vise, ci să îi respectăm autonomia, să-l încurajăm şi să îi permitem să fie el însuşi; să-şi descopere şi să-şi exploreze abilităţile, să aibă propriile experienţe de viaţă, pentru că fiecare copil este unic.

Să-l învăţăm să-şi recunoască şi să-şi exprime sentimentele, dar fără a tolera anumite comportamente prin care ar putea face rău celor din jur.

Copiii voştri nu sunt copiii voştri...Ei vin prin voi, dar nu din voi. Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri...Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul...

Să respecte reguli clare, să ştim să fim autoritari şi fermi când este cazul, impunând limite. Când îi interzicem ceva, să-i explicăm şi motivul (auzim deseori:"pentru că aşa vreau eu" sau "aşa spun eu").

Orice situaţie sau conflict pot fi folosite ca oportunităţi de îndrumare, lecţii din care să învăţăm împreună. Să ne recunoaştem greşelile, să ne cerem scuze, să ne arătăm vulnerabilitatea, să fim răbdători. Acceptând unele situaţii neplăcute, ele pot fi transformate în situaţii favorabile prin schimbarea atitudinii noastre. Să-l învăţăm să facă deosebirea între a dori ceva şi a avea cu adevărat nevoie de acel lucru. De asemenea, că nu e important numai să memoreze ci să aibă propriile idei şi opinii cât şi curajul de a le susţine.

Vor deveni mai responsabili nu blamându-i sau învinovăţindu-i, ci arătându-le cum să repare greşeala făcută, asumându-şi răspunderea faptele lor. Să încercăm să le evidenţiem calităţile nu lipsurile, să fim atenţi la vorbele noastre, ameninţarea ("eu te-am făcut, eu te omor", printre altele), ironizarea sau critica permanentă, tendinţa de a compara, care poate duce la gelozie, la invidie chiar şi între fraţi. Pot deveni distructive fără să ne dăm seama.

Copiii preiau grijile şi neliniştile părinţilor, aşa că e bine ca noi să fim în armonie. Dacă se mai întâmplă să ne mai supăram, să reacţionăm greşit, putem să le spunem sincer că nici noi nu suntem perfecţi, avem şi defecte dar ne acceptăm aşa cum suntem şi ne străduim să le îndreptăm. Nu în ultimul rând, trebuie să acordăm atenţie alimentaţiei lor, explicându-le că sunt multe dulciuri şi energizante dăunătoare sănătăţii.

E o adevărată provocare în ziua de azi să creştem copii sănătoşi fizic şi emoţional. E nevoie de implicare, răbdare, creativitate pentru a descoperi abordarea potrivită fiecărui copil şi fiecărei situaţii, dar merită să ne dăm silinţa pentru că de abilitatea noastră depinde dezvoltarea stimei de sine, a identităţii, a simţului lor moral dar şi viitorul omenirii.