Psihologie infantilă: Gelozia fratelui mai mare

Sosirea unui nou născut într-o familie este un moment aşteptat şi fericit, dar de multe ori nu şi pentru fratele cel mare.

Primul dvs. copil s-ar putea să simtă că spaţiul său vital a fost invadat odată cu sosirea unui frăţior, iar stabilitatea sa emoţională şi sentimentul de siguranţă pot fi alterate.

Apariţia geloziei este o reacţie normală, ce apare sub o formă spontană la toţi copiii ce se găsesc singuri în casă atunci când din senin vine altcineva şi le ia din privilegii. La copiii stabili emoţional această reacţie poate fi considerată normală, dar există mulţi copii ce sunt posesivi şi care generează o mare cantitate de stres, ce cu greu poate fi controlată. În anumite cazuri situaţia este foarte greu de acceptat, iar copilul (fratele cel mare) ajunge să se deprime, intrând într-o stare de tristeţe şi melancolie.

Gelozia infantilă

Este un stadiu afectiv provocat înainte de a sosi noul bebeluş. Teama de a fi mai puţin iubit în perioadele de îngrijire a noului bebe generează în copil un motiv de a conserva în manieră exclusivă dragostea şi atenţia părinţilor, ce se manifestă prin încercarea de a atrage atenţia asupra lui în toate situaţiile.

Cum se manifestă

Apar schimbări de caracter: va fi foarte antipatic şi trist, prezentând o agresivitate crescută în relaţiile cu mama şi cu alţi copii. Apare o atitudine negativă pentru orice lucru, acţiune, etc., nu va mai avea apetit pentru mâncare iar somnul îi va fi foarte agitat. Va mânca foarte puţin sau deloc, pentru a i se acorda mai mult timp, atenţie, îngrijire, etc.

Se poate preveni

Este bine ca încă din timpul primelor luni de sarcina să fie informat copilul cu privire la schimbările ce se vor produce în casă, prezentând lucrurile pozitive din noua relaţie cu fratele ce urmează să sosească. Menţineţi acelaşi ritm de viaţă, fără a lăsa să se observe schimbările. Puneţi copilul să participe la acţiunile din casă şi la tot ce poate apărea în viaţa de zi de zi, explicând frumos şi pe înţelesul lui poziţia pe care o va avea - aceea de a fi fratele mai mare - pentru a se implica cu dragoste în îngrijirea celui mic, dezvoltând astfel un sentiment de protecţie şi nu de competiţie.

Cum procedăm?

Atenţiile, rutina şi ritmul de viaţă - ale fratelui cel mare - nu trebuiesc modificate. Atitudinea afectivă a părinţilor nu trebuie să varieze. Nu faceţi comparaţii, şi vorbiţi frumos despre bebeluş, făcându-l să vadă că tot ce se face acum pentru fratele său s-a făcut şi pentru el când era mic. Lăsaţi-l să-l atingă şi să participe la îngrijirea celui mic. Stimulaţi poziţia lui de „frate mai mare” fară să cedaţi la exigenţele celui mic. Atenţionaţi membrii familiei să nu facă comparaţii, astfel „fratele cel mare” rămâne cel bun şi frumos. Stimulaţi-l să participe la jocuri şi la tot felul de acţiuni din casă şi din afară.

Nu putem evita complet gelozia, dar putem interveni pentru a nu se amplifica şi prelungi, pentru că gelozia, competiţia între fraţi pot să reapară în alte momente de-a lungul vieţii, lucru ce poate deveni chiar periculos cu trecerea timpului. Echilibrul, afecţiunea, consecvenţa, buna dispoziţie pot menţine armonie în casă şi în relaţiile cu toţi membrii familiei, ceea ce duce la formarea şi dezvoltarea unui caracter frumos al celor mici, evitându-se astfel toate acţiunile şi stările neplăcute ce pot apărea în caz contrar.

Creşterea şi educarea celor mici este o muncă titanică zi de zi, ce nu poate da rezultate fără a avea anumite cunoştinţe şi principii despre valorile şi legile universale precum adevărul, corectitudinea, bunătatea, iubirea aproapelui, toleranţa, etc., valori ce trebuiesc aplicate permanent în sânul familiei pentru a putea avea rezultatele dorite în privinţa caracterului copiilor noştri. În această lume urâtă şi decăzută din punct de vedere moral, unde majoritatea valorilor sunt inversate, formarea unor caractere drepte, bune şi iubitoare de tot ce este corect şi frumos, poate duce la ridicarea nivelul educaţional şi moral al unei noi generaţii în formare.