Rolul lunetiştilor necunoscuţi în 'schimbările de regim' sprijinite de Occident
Lunetiştii necunoscuţi au jucat un rol central în toate aşa-numitele ''revoluţii din primăvara arabă'' şi în pofida relatărilor din mass-media centrale privind prezenţa lor, în mod surprinzător s-a acordat puţină atenţie scopului şi rolului lor. Jurnalistul rus de investigaţie Nikolai Starikov a scris o carte în care abordează rolul unor lunetişti necunoscuţi în destabilizarea unor ţări vizate pentru schimbarea regimului de către Statele Unite şi aliaţii lor. Articolul publicat în ediţia de luni a organizaţiei media cu sediul la Montreal, Centre for Research on Globalisation (CRG), încearcă să elucideze câteva exemple istorice ale acestei tehnici, cu scopul de a înţelege actualul ''război sub acoperire'' din Siria purtat de echipe ale morţii aflate în slujba unor servicii de informaţii occidentale.
Primul exemplu cu care începe analiza este România în 1989. În documentarul realizat de Susanne Brandstätter ''Checkmate: Strategy of a Revolution'' (''Şah-mat: Strategia unei revoluţii'') difuzat pe postul de televiziune Arte cu câţiva ani în urmă, oficiali occidentali din domeniul informaţiilor au dezvăluit modul în care ''echipe ale morţii'' au fost folosite pentru a destabiliza România şi a întoarce populaţia împotriva lui Nicolaie Ceauşescu.
Potrivit analizei, filmul lui Brandstätter trebuie neapărat văzut de toţi cei interesaţi de modul în care agenţii de informaţii occidentale, grupuri pentru drepturile omului şi presa corporativă ''complotează'' în distrugerea sistematică a unor ţări a căror conducere intră în conflict cu interesele marelui capital.
Fostul agent secret din serviciul secret francez, DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure), Dominique Fonvielle, a vorbit deschis despre rolul unor agenţi de informaţii occidentali în destabilizarea populaţiei din România.
''Cum organizezi o revoluţie? Cred că primul pas este de a localiza forţele de opoziţie dintr-o anumită ţară. Este suficient să ai un serviciu de informaţii extrem de dezvoltat pentru a determina care persoane sunt suficient de credibile pentru a avea o influenţă în destabilizarea oamenilor în dezavantajul regimului aflat la guvernare'', a afirmat Fonvielle.
Această recunoaştere deschisă şi rară de ''sponsorizare'' occidentală a terorii a fost justificată pe temeiul 'binelui mai mare' adus în România de capitalismul pieţei libere, se arată în analiză. A fost necesar, potrivit unor strategi ai 'revoluţiei' din România, ca unii oameni să moară.
Astăzi, relevă analiza, România rămâne una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Într-un raport al Euractiv se spune: 'Majoritatea românilor asociază ultimele două decenii cu un proces continuu de sărăcire şi deteriorare a standardelor de trai, potrivit Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române''.
Oficialii occidentali din domeniul informaţiilor intervievaţi în documentar, au dezvăluit, de asemenea, modul în care presa occidentală a jucat un rol central în dezinformare. De exemplu, victimele lunetiştilor sprijiniţi de Occident au fost fotografiate şi prezentate lumii ca dovezi ale unui dictator nebun care îşi 'omora propriul popor'.
Există la Timişoara chiar un muzeu care promovează mitul 'Revoluţiei Române'. Documentarul Arte a fost una dintre rarele ocazii în care presa centrală a dezvăluit unele dintre secretele întunecate ale democraţiei liberale occidentale, consideră analiza. Documentarul a provocat un scandal atunci când a fost difuzat în Franţa, prestigioasa publicaţie ''Le Monde Diplomatique'' discutând dilema morală a sprijinirii terorii de către Occident, în dorinţa sa de a răspândi 'democraţie'.
Având în vedere ce s-a întâmplat în Libia şi actualul ''război sub acoperire'' din Siria, Le Monde Diplomatique s-a poziţionat de partea corecţiei politice, condamnându-l pe Bashar al Assad pentru crime comise de DGSE şi CIA. În ediţia sa actuală, un articol de pe prima pagină scrie: Unde este stânga?
După ce trece în revistă alte exemple - Rusia în 1993, Venezuela în 2002, Tailanda şi Kârgâzstan în 2010 - analiza se focalizează asupra Tunisiei, Egiptului, Libiei şi Siriei. Multe dintre uciderile survenite pe parcursul revoltei tunisiene au fost comise de ''lunetişti necunoscuţi'. Au existat imagini video postate pe Internet care au arătat resortisanţi suedezi reţinuţi de forţele de securitate tunisiene şi care erau înarmaţi cu puşti cu lunetă.
În pofida unor articole scrise de profesorul Michel Chossudovsky şi William Engdahl, care arată cum revoltele din Africa de Nord au urmat modele ale unor lovituri de stat sprijinite de SUA, mai degrabă decât să fie autentice revoluţii populare, partide de stânga şi organizaţii au continuat să creadă în versiunea prezentată de Al Jazira şi presa centrală. 'Întregul curs al evenimentelor revoltei din ianuarie(februarie arată în mod clar că ambasadele britanică, franceză şi americană, cu agenţii şi 'conexiunile' lor, au organizat direct un complot, coroborat cu o secţiune a unor generali şi ofiţeri tunisieni, cu scopul expres de a-l debarca pe Ben Ali'', relevă analiştii.
Acesta este motivul pentru care violenţa manifestanţilor şi mai ales folosirea extinsă a unor lunetişti posibil legaţi de servicii de informaţii occidentale a fost ''marea neprevăzută'' a revoltei tunisiene. Aceleaşi tehnici au fost folosite în Libia, câteva săptămâni mai târziu.
În timp ce Al Jazira avansează teoria că lunetiştii erau agenţi ai regimului Mubarak, rolul lor în revoltă rămâne un mister. Postul de televiziune cu sediul în Qatar, deţinut de emirul Hamid Bin Khalifa Al Thani, a jucat un rol-cheie în provocarea protestelor din Tunisia şi Egipt, înainte de a lansa o campanie de propagandă de război pro-NATO în timpul revoltei din Libia.
Multe persoane au fost ucise în timpul revoltei sprijinite de SUA în Egipt. Deşi crimele i-au fost atribuite lui Hosni Mubarak, implicarea unor servicii de informaţii occidentale nu poate fi exclusă, se arată în analiză. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că rolul unor lunetişti necunoscuţi în demonstraţiile de masă rămâne complex şi are multe faţete.
Concluzia analizei este că folosirea de mercenari, echipe ale morţii şi lunetişti de către agenţii de informaţii occidentale este bine documentată. Niciun guvern raţional care încearcă să rămână la putere nu ar apela la lunetişti necunoscuţi pentru a-şi intimida adversarii. Împuşcarea unor protestatari nevinovaţi este contraproductivă în faţa presiunii unor guverne occidentale hotărâte să instaleze un ''regim clientelar'' la Damasc. Împuşcarea unor protestatari neînarmaţi este ''acceptabilă'' doar în dictaturi care se bucură de sprijinul necondiţionat al unor guverne occidentale, cum ar fi cele din Bahrein, Honduras sau Columbia, relevă analiza.
Lunetiştii sunt folosiţi pentru a crea teroare, frică şi propagandă anti-regim şi sunt o caracteristică a schimbării de regim ''sponsorizate'', se mai arată în analiză, care ţine să precizeze totuşi că nu exista nicio dovadă concludentă că lunetiştii care au ucis sirieni ar fi agenţi occidentali. Occidentul vrea însă schimbarea regimului şi este hotărât să repete ce s-a întâmplat în Libia pentru a atinge acest obiectiv geopolitic.
