Retrospectiva Epoch Times 2012: Jumătatea plină a paharului după Olimpiada de la Londra

România a cucerit nouă medalii la cea de-a 30-a ediţie a Jocurilor Olimpice, care a avut loc la Londra, două de aur, cinci de argint şi două de bronz. Gimnasta Sandra Izbaşa, la sărituri, şi Alin Moldoveanu, la tir, au cucerit titlurile olimpice, gimnasta Cătălina Ponor, la sol, echipa masculină de sabie, halterofila Roxana Cocoş şi judoka Alina Dumitru şi Corina Căprioriu şi-au adjudecat medaliile de argint, iar halterofilul Răzvan Martin şi echipa feminină de gimnastică au obţinut medaliile de bronz.

România a fost reprezentată la JO de 103 sportivi din 15 discipline şi a încheiat competiţia pe locul 27 în clasamentul pe naţiuni. Delegaţia noastră nu a mai obţinut un număr atât de mic de medalii de aur, două, de la JO de la Tokyo din 1964, dar atunci au mai fost cucerite patru de argint şi şase de bronz. După Olimpiada japoneză, sportivii români au obţinut la fiecare ediţie a JO minimum patru medalii de aur, cu excepţia JO din 1972 de la München, când au fost câştigate trei medalii de aur. La JO de la Beijing, din 2008, bilanţul delegaţiei României a fost de opt medalii, dintre care patru de aur, una de argint şi trei de bronz.

Sportivii medaliaţi la Jocurile Olimpice, tehnicienii care au contribuit la pregătirea lor şi oficialii federaţiilor sportive cu rezultate bune la Londra au fost decoraţi de preşedinţie, iar Guvernul a acordat premii totale în valoare de cinci milioane de euro în urma rezultatelor înregistrate la JO.

În retrospectiva noastră de azi ne vom ocupa de «partea plină» a paharului de la Jocurile Olimpice. Marile surprize, cele plăcute, care ne-au făcut să ne simţim mândri că suntem români.

Cu sinceritate, una dintre cele mai mari surprize de la această Olimpiadă a fost aurul tiristului Alin Moldoveanu. Nimeni nu s-a gândit înaintea competiţiei că de la tir va apărea vreo medalie, cu atât mai puţin cea de aur! Alin Moldoveanu reuşise unele performanţe până la JO, dar nici una nu-i dădea speranţe prea mari la aur. Era recunoscut ca făcând parte din grupul celor cu potenţial, însă niciodată nu a avut statutul de mare favorit. Totuşi, a câştigat. Asemeni atletei Constantina Diţă, care a câştigat titlul olimpic la maraton în 2008 uimind întreaga lume, şi Alin Moldoveanu a făcut concursul vieţii chiar în ziua finale olimpice. A fost perfect, fără greşeală, fără a mai lăsa vreo speranţă celorlalţi.

Nici de la Sandra Izbaşa nu putem spune că aveam certitudinea vreunei medalii. Mai ales că gimnasta nu revenise de prea multă vreme în sala de antrenament, ea fiind la un pas să pună capăt definitiv carierei sportive cu un an în urmă. A revenit, a concurat şi a luat un aur formidabil, care a readus gimnastica românească în prim-planul sportului mondial.

La patru ani de la aurul neaşteptat de la Beijing 2008, judoka Alina Dumitru a reuşit performanţa de a continua să concureze la nivel foarte înalt. A disputat finala olimpică, a pierdut-o, dar titlul de vicecampioană este chiar mai mult decât ne-am fi aşteptat. Se ştia că Olimpiada va fi ultima competiţie a Alinei, care după Londra s-a retras din activitate pentru a se dedica familiei şi, mai ales, dorinţei sale de a deveni mamă, şi nu puţini erau cei care considerau că noua generaţie o va stopa din drumul spre podium. Nu a fost aşa, Alina fiind învinsă doar în finală după un concurs de excepţie.

Dacă, la judo, Alina Dumitru reprezintă deja trecutul, Corina Căprioriu poate fi viitorul. A urcat, şi ea, pe treapta a doua a podiumului, dar tinereţea şi setea de o performanţă şi mai mare ne fac să credem că tânăra sportivă va lupta la Rio 2016 pentru aur.

Povestea argintului Cătălinei Ponor trece cam prin aceleaşi coordonate cu cea a colegei sale Sandra Izbaşa. Şi Cătălina se retrăsese şi nu se mai gândea la marea performanţă, numai că antrenorul Octavian Bellu a convins-o să revină. A concurat extraordinar, a ajutat cum nu se poate mai bine echipa să cucerească bronzul olimpic, dar a obţinut şi performanţa de a urca pe treapta a doua a podiumului la sol.

În sfârşit, o medalie superbă a adus şi echipa de spadă care, sub conducerea fostului mare campion Mihai Covaliu, şi-a adjudecat argintul. Rareş Dumitrescu, Tiberiu Dolniceanu, Florin Zalomir & Co ne-au dat la un moment dat speranţe pentru aur, dar până la urmăşi argintul olimpic reprezintă o performanţă de excepţie!

Halterofilii Roxana Cocoş şi Răzvan Martin au apărut «de nicăieri» pe lista medaliaţilor noştri olimpici. Cu multă muncă, cu o ambiţie formidabilă cauzată şi de faptul că viaţa nu le oferise, până în acel moment, prea multe bucurii, ambii au reuşit performanţe senzaţionale readucând acest sport – care, de-a lungul anilor, ne-a adus o mulţime de satisfacţii – printre cele mai importante din ţara noastră. Interesant, chiar dacă medaliile cucerite le-au schimbat viaţa, ambii au spus că aşteaptă Rio 2016 cu un singur gând: vor aurul olimpic.

Uimitorul Novak

Carol Eduard Novak, în vârstă de 36 de ani, a devenit primul român din istorie care a cucerit un titlu la Jocurile Paralimpice. Novak a câştigat medalia de aur la ciclism, în proba de urmărire individuală. La numai câteva zile, rutierul şi-a adjudecat şi medalia de argint în proba de contratimp individual pe şosea, reeditând performanţa de acum patru ani de la Beijing.

Pe pista velodromului Brands Hatch, în finala probei de urmărire Carol Novak l-a învins pe cehul Jiri Jezek, fostul său coechipier de la Tuşnad Cycling Team, echipa pentru care ambii au concurat în ediţia din 2010 a Turului României, iar pe locul al treilea s-a clasat britanicul Jody Cundy. Interesant este că Novak, de trei ori medaliat cu aur la Mondialele Paralimpice, a doborât şi un record mondial paralimpic, dar în calificări, nu în lupta pentru medalii.

În proba de contratimp pe şosea, unde la Londra, ca şi la Beijing, a câştigat medalia de argint, Carol Eduard Novak, dublu campion mondial la această disciplină, a fost întrecut de cehul Jiri Jezek, dar l-a devansat pe compatriotul acestuia Jiri Bouska.

Originar din Miercurea Ciuc, Novak şi-a început cariera sportivă la patinaj viteza unde, ca junior, a fost multiplu medaliat şi recordman naţional şi a ocupat locuri fruntaşe la competiţii internaţionale de top. La doar 20 de ani, însă, el a suferit un accident de maşină în urma căruia şi-a pierdut partea inferioară a piciorului drept, dar nu a abandonat performanţa şi s-a apucat de ciclism, sport pe care l-a practicat iniţial pentru a se antrena la patinaj viteză.