Reţeta tradiţională de bulion sau suc de roşii fără conservant – păstrează gustul şi savoarea roşiilor de vară

Sfârşitul lunii august găseşte mai toate gospodinele prinse în verva preparării conservărilor pentru iarnă. Fără îndoială, bulionul sau sucul de roşii se numără printre favorite. Indiferent de obiceiurile locului, de tehnica preparare sau de ustensilele pe care le are la îndemână, fiecare se străduieşte să prepare un suc de roşii sau bulion cât mai gustos şi care să se păstreze cât mai bine.

Acestă reţetă tradiţională de preparare a bulionului de casă este clasică, este fără conservanţi sau adaos de zahăr şi la care opţional, se poate pune puţină sare.

Modul de preparare:

Pentru a obţine un suc mai gros şi consistent, se aleg roşiile mai cărnoase, coapte bine. Se scoate partea de la codiţă, se îndepărtează părţile lovite sau pătate, după care roşiile se taie în bucăţi potrivit de mari, atât cât să intre uşor în pâlnia maşinii de roşii.

Roşiile se trec prin maşină. Cojile obţinute de la prima pasirare rămân destul de zemoase, şi se trec încă odată prin maşină pentru a recupera sucul rămas printre coji.

Dacă nu aveţi la îndemâna maşină de roşii, sau dispozitiv de stors roşii ce se ataşează la maşina de carne, se poate utiliza metoda veche folosită de bunicile noastre: roşiile se taie în bucăţi mai mici şi se dau în fiert până când se înmoaie, amestecând din când în când, pentru ca să nu se prindă de fundul cratiţei. Sunt gata când pieliţa se desprinde de pe pulpă. Roşiile fierte se strecoară iar sucul obţinut se pune din nou, la fiert.

Sucul de roşii obţinut prin pasirare se pune într-o cratiţă largă şi se fierbe la foc mic până când dispare spuma de deasupra, ce se formează în timpul fierberii, iar sucul scade cam de două degete. La sfârşit, se poate adăuga puţină sare, după gust (opţional).

Pentru a le steriliza, sticlele spălate se pun în cuptor la foc mediu mic şi se lasă să se înfierbânte.

Folosind o pâlnie, bulionul fierbinte se toarnă cu grijă direct în sticlele fierbinţi.

Se pun capacele apoi sticlele se aşează într-o cratiţă mare sau o cutie şi se acoperă bine cu mai multe pături, astfel încât bulionul/ sucul de roşii să se răcească treptat. Sticlele se lasă acoperite una sau două zile, după care se transferă în cămară.

După ce sticlele s-au răcit, se poate verifica dacă bulionul a fost fiert cât trebuie. Dacă în partea de sus se vede că pluteşte un strat subţire de lichid clar iar pulpa e depusă în partea de jos a sticlei, puteţi fi siguri că bulionul se va păstra bine şi nu va fermenta.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.