Regele Arabiei Saudite s-a întâlnit la Cairo cu noul preşedinte egiptean

Regele Arabiei Saudite şi preşedintele egiptean au participat la summitul dedicat crizei din Siria şi Irak.

În noaptea de vineri spre sâmbătă, avionul în care se afla regele saudit Abdullah bin Abdulaziz al-Saud a aterizat pe pista aeroportului din Cairo, unde a fost întâmpinat de către preşedintele Abdel Fattah al-Sisi. În timpul călătoriei a avut loc o conversaţie la care au participat, de asemenea, miniştrii saudiţi ai Apărării şi Finanţelor, relatează sâmbătă La Stampa.

Purtătorii de cuvânt egipteni au subliniat faptul că prima vizită a unui lider străin în Egipt, după alegerea lui Al-Sisi în funcţia de preşedinte, are ca obiect propunerea saudită de a convoca o conferinţă pentru a sprijini economia egipteană, copleşită de trei ani de criză şi instabilitate. De asemenea, este prima vizită a regelui Arabiei Saudite în Egipt de la căderea lui Hosni Mubarak în 2011.

Până în prezent, Riadul şi alte monarhii din Golf au oferit Egiptului, după destituirea lui Mohammed Morsi, aproximativ 20 de miliarde de dolari.

Dar surse diplomatice arabe din Londra sugerează că regele Abdullah, de fapt, a ales să se oprească cu avionul său la Cairo - după ce s-a întors dintr-o călătorie efectuată în Maroc - în special pentru a coordona mişcările referitoare la dubla criză din Siria şi Irak, care vede frontul sunit în dificultate în faţa consolidării guvernelor şi miliţiilor aliate Iranului şiit al lui Hasan Rohani.

Riadul a promis să acorde sprijin rebelilor sirieni care se opun, până acum fără succes, regimului lui Bashar Assad, şi este în conflict cu guvernul irakian al lui Nuri Al-Maliki, acuzat de sprijinirea gherilelor jihadiste în partea de nord a ţării.

Într-un mesaj public, regele saudit a cerut egiptenilor să se distanţeze de "haosul ciudat", declanşat de Primăvara arabă, menţionând că Riadul "are nevoie acum mai mult ca niciodată" de o relaţie strânsă cu Egiptul. Intenţia Arabiei Saudite este de a încheia un acord strategic cu Al-Sisi pentru a permite ţărilor arabe sunnite să ia iniţiativă împotriva celor doi adversari majori ai momentului: Frăţia Musulmană pe frontul intern şi Iranul la nivel regional.